1. [DN] ALOTRIO- v. alotriu.
2. [MDN '00] ALOTRIO- elem. „divers, deosebit, străin”. (< it. allotrio-, cf. gr. allotrios)
3. [DN] ALOTRIU, -IE adj. (Livr.) Străin, divers, diferit. // (În forma alotrio-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „divers”, „străin”. [Pron. -tri-u. / < it. allotrio, gr. allotrios].
4. [DETS] ALOTRIO- „diferit, anormal, impropriu”. ◊ gr. allotrios „diferit, deosebit” > fr. allotrio-, germ. id., engl. id. > rom. alotrio-. □ ~fagie (v. -fagie), s. f., tendință patologică de a ingera substanțe necomestibile; ~morf (v. -morf), adj., referitor la mineralele care nu au formă proprie, ci o iau pe aceea a cavităților unde se află.
5. [DETS] ALOTRI-, v. ALOTRIO-. □ ~odonție (v. -odonție), s. f., implantare anormală a dinților.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL