Definiție și ce înseamnă alocat

1. [MDA2] alocat1 sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: aloca] Alocare.

2. [MDA2] alocat2, ~ă a [At: MAIORESCU, D. I, 161 / Pl: ~ați, ~e / E: aloca] (D. bani, materiale etc.) Destinat unui scop anumit.

3. [Șăineanu, ed. VI] alocat a. destinat pentru un serviciu oarecare.

4. [DEX '09] ALOCA, aloc, vb. I. Tranz. A destina, a acorda pentru un anumit scop mijloace bănești sau materiale. – Din alocație.

5. [MDA2] aloca vtr [At: DA / Pzi: aloc, (rar) ~ochez / E: alocație] 1-2 A (se) destina o sumă oarecare sau anumite materiale, obiecte etc. pentru un scop anumit (dintr-o listă întreagă de mai multe cheltuieli, mai ales la o administrație publică).

6. [CADE] *ALOCA (-oc) vb. tr. ⚚ ⏲ A fixa, la o socoteală, într’un buget, o sumă hotărîtă pentru un anumit scop: s’a alocat o sumă de două milioane pentru bibliotecile școalelor [după fr. allouer].

7. [DEX '98] ALOCA, aloc, vb. I. Tranz. A prevedea într-un buget pentru un anumit scop o sumă de bani, materiale etc. – Din alocație.

8. [DLRLC] ALOCA, pers. 3 alocă, vb. I. Tranz. (Cu privire la sume de bani, materiale, obiecte; mai ales la pasiv) A prevedea (într-un buget), a destina pentru un scop anumit. Datorită grijii permanente a partidului și guvernului pentru ridicarea continuă a nivelului material și cultural al oamenilor muncii, sume importante au fost alocate pentru dezvoltarea industriei ușoare. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2566.

9. [DLRM] ALOCA, aloc, vb. I. Tranz. A prevedea într-un buget, a destina pentru un anumit scop o sumă de bani, materiale etc. – Fr. allouer (după alocație).

10. [DN] ALOCA vb. I. tr. A prevedea, a destina (sume de bani) în vederea unui scop anumit. [P.i. aloc, 3,6 -că. / < alocație].

11. [MDN '00] ALOCA vb. tr. a prevedea, a destina mijloace bănești sau materiale. (după fr. allouer)

12. [Scriban] *alóc și -chéz, a -cá v. tr. (d. un tip latin álloco, -áre, după fr. allouer, care vine d. louer, a închiria, lat. locare. V. culc, locațiune). Hotărăsc (fixez) o sumă p. un scop: a aloca o sumă construiriĭ (saŭ pentru construirea) unuĭ pod.

13. [DOOM 3] aloca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. aloc, 2 sg. aloci, 3 alocă; conj. prez. 1 sg. să aloc, 3 să aloce

14. [DOOM 2] aloca (a ~) vb., ind. prez. 3 alocă

15. [MDO] aloca (ind. prez. 3 sg. și pl. alocă)

16. [IVO-III] aloc, alocă 3, aloce 3 conj.

17. [DER] aloca (-c, -at), vb. – A atribui, a acorda. Format pe baza fr. allouer și lat. locare. – Der. alocație, s. f.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

[Șăineanu, ed. VI] Mencikof m. general și om de Stat rus (1789-1869). Sursă: DEX online […]
1. [DE] MENCIUS v. Meng Tzi. 2. [DE] MENG ZI (MENG-TZU, MENG KE), latinizat MENCIUS […]
[DE] MENCKEN [méŋkn], Henry Louis (1880-1956), editor., critic literar și eseist american. Editor de periodice, […]
[DE] MENDAÑA DE NEIRO, Álvaro de ~ (1541-1595), navigator și explorator spaniol. A întreprins o […]
[DE] MENDEL [méndəl], Gregor Johann (1822-1884), naturalist austriac. Considerat întemeietorul geneticii, a realizat primele experiențe […]
[DE] MENDELE MOIHER, Sforim (pseud. lui Șolom Iakov Abramovici) (1835-1917), scriitor evreu. A trăit în […]
[DE] MENDELEEV, Dmitri Ivanovici (1834-1907), chimist rus. Prof. la Institutul Tehnologic, apoi la Univ. Sankt-Petersburg. […]
1. [DE] MENDELSOHN [méndəlson], Alfred (1910-1966, n. București), compozitor român. Prof. univ. la București. Balete […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro