1. [MDA2] alimori smp [At: HEM 874-877 / E: ns cf bg валеморе] (Reg) Sărbători populare însoțite de diferite datini, îndeosebi aceea de a aprinde, în unul sau în mai multe locuri, focul, de a învârti tăciuni aprinși în jurul corpului, în timp ce se strigă „alimori”.
2. [CADE] ❍ALIMORI sm. pl. Trans., Băn. 📆 Sărbătoare populară care se ține la date nehotărîte (30 Ianuarie, 6 Februarie, Dumineca lăsatului de brînză, etc.); sărbătoarea consistă în aceea că se face foc în unul ori mai multe locuri, aducînd fiecare o parte de lemne, de paie; cei adunați în jurul focului cîntă, chiue, strigă, iar tinerii iau tăciunii aprinși și fac din ei un cerc de foc și rostesc cuvîntul: alimori; în unele locuri se face din nuiele o roată sau se pun paie în jurul unei roți de car, se dă foc roții și se lasă să se rostogolească dintr’un deal.
3. [Șăineanu, ed. VI] Alimori m. sărbătoare populară la începutul Rusaliilor (în Banat și Transilvania), numită și roata de foc. [După formula Alo, more, more! cu care încep chiuiturile ce strigă flăcăii la această serbare].
4. [DER] alimori, s. m. pl. – Lăsata secului de brînză. Bg. ale more, exclamație auzită de obicei la sărbătoarea populară respectivă (Philippide, ZRPh., XXXI, 280; DAR).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL