1. [MDA2] alimănit1 sn [At: MDA ms / V: ~nat1 / Pl: ~uri / E: alimăni] (Reg) 1-2 Alimănire (1-2).
2. [MDA2] alimănit2, ~ă a [At: HEM 872 / V: ~nat2 / Pl: ~iți, ~e / V: ~monit, ~ă / E: alimăni] (Reg) 1 Care s-a stabilit într-un sat Si: (pop) aciuit2, pripășit2, (reg) adevestit2, cigestit2, agiestit2. 2 (Îf alimănat) Așezat. 3 Afurisit.
3. [CADE] ❍ALIMĂNIT, -ITĂ adj. sm. f. Olten. Îndrăcit, drăcos, afurisit; om al dracului (se întrebuințează mai ales în exclamații și blesteme): Voi zidarii mei, Fiți afurisiți și alimăniți (TOC.).
4. [Scriban] alimănít, -ă adj. (cp. cu aliman și cu alimănesc). Olt. ș. a. Afurisit: fire-ar alimănit!.
5. [MDA2] alimăna v vz alimăni
6. [MDA2] alimănat1 sn vz alimănit1
7. [MDA2] alimănat2, ~ă a vz alimănit2
8. [MDA2] alimăni vr [At: RĂDULESCU-CODIN / V: ~na (Pzi: ~nez) / Pzi: ~nesc / E: aliman3] (Reg) 1 A se stabili într-un sat Si: (pop) a se aciui, a se pripăși, (reg) a se adevesti, a se agesti, a se agiesta. 2 (Îf alimăna) A se așeza.
9. [MDA2] alimonit, ~ă a vz alimănit
10. [CADE] ❍ALIMĂNA (-nez), ❍ALIMĂNI (-nesc) vb. refl. (R.-COD.) A se așeza într’un loc, a se pripăși [aliman1].
11. [Șăineanu, ed. VI] alimănà v. refl. a se așeza undeva, a se pripăși (în Muntenia): s’a alimănat pasărea acolo. [V. liman, lit. a căuta un refugiu].
12. [Scriban] alimănésc (mă) v. refl. (d. liman). Vest. Mă pripășesc.
13. [DAR] alimăni, (alimăna) alimănesc, (alimănez) vb. IV refl. (reg.) a se așeza undeva, a se aciua, a se pripăși
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL