1. [DEX '09] ELEFANT, elefanți, s. m. Numele a două animale mamifere din ordinul proboscidienilor, cele mai mari animale terestre de azi, cu pielea groasă și aspră, cu nasul modificat într-o trompă mobilă și cu colți foarte lungi de fildeș (Elephas maximus și Loxodonta africana). – Din fr. éléphant, lat. elephantus.
2. [MDA2] elefand sm vz elefant
3. [MDA2] elefant sm [At: BIBLIA (1688), 2521/4 / V: (pop) alifant, (îvr) ~fand, elifand, elif~ / S și: (rar) elephant / Pl: ~nți, (îvr; n) ~uri / E: fr éléphant, lat elephantus] 1 (Șîs ~ indian sau înv, indic) Specie din ordinul proboscidienilor, de dimensiuni mari, cu pielea aspră și groasă și cu fildeși prezenți numai la masculi (Elephas maximus). 2 Exemplar din specia elefanților. 3 (Șîs ~ african) Specie de mamifere din ordinul proboscidienilor, de dimensiuni mari, cu urechi mari și pielea aspră și groasă, cu fildeși prezenți la ambele sexe, care trăiește în Africa (Loxodonta africana). 4 Exemplar din specia elefanților (3). 5 (În trecut; arg) Bancnotă de o mie de lei. 6 (Înv; dep) Bărbat în vârstă, cu bani, ușor de înșelat (la petreceri, la jocul de cărți etc.). 7-8 (Reg) Cal (sau bou) voinic și puternic. 9 (Înv) Fildeș. 10 (Îvr) Plantă nedefinită mai îndeaproape.
4. [MDA2] elifand sm vz elefant
5. [MDA2] elifant sm vz elefant
6. [CADE] ‡ELEFAND = ELEFANT [gr.].
7. [CADE] ‡ ELEFAND = ELEFANT [gr.].
8. [CADE] *ELEFANT sm. 🐒 Cel mai mare din mamiferele de pe uscat din epoca actuală; are pielea foarte groasă, capul mic în raport cu trupul, urechile mari și blege, nasul prelungit în formă de trompă ce se întinde sau se strînge după nevoie, și doi colți foarte lungi ce ies din falca de sus și cari își găsesc întrebuințarea în industrie sub numele de fildeș; o speță trăește în Asia (India) și alta în Africa (Elephas indicus 🖼 1974, E. africarnus 🖼 1973): ~ul li se părea purice pe lîngă acest cucoș CRG. [fr.].
9. [CADE] * ELEFANT sm. 🐒 Cel mai mare din mamiferele de pe uscat din epoca actuală; are pielea foarte groasă, capul mic în raport cu trupul, urechile mari și blege, nasul prelungit în formă de trompă ce se întinde sau se strînge după nevoie, și doi colți foarte lungi ce ies din falca de sus și cari își găsesc întrebuințarea în industrie sub numele de fildeș; o speță trăește în Asia (India) și alta în Africa (Elephas indicus) (🖼 1974), E. africanus (🖼 1973): ~ul li se părea purice pe lîngă acest cucoș (CRG.) [fr.].
10. [DLRLC] ELEFANT, elefanți, s. m. Cel mai mare mamifer terestru de azi, cu pielea groasă și aspră, cu nasul modificat într-o trompă și colții (v. fildeș) foarte mari; trăiește în regiunile păduroase ale Asiei de sud-est (Elephas maximus) și pădurile umede seculare ale Africii (Laxodonta africana). Elefantul ți se părea purece pe lîngă acest cucoș. CREANGĂ, P. 68. Mai departe este Delhi, cetate fără rivale. Doisprece elefanți intră pe-a sale porți triumfale, Purtînd turnurile lor. NEGRUZZI, S. II 131. În vremea de demult, dobitoacele toate, De împăratul leu sătule, dezgustate, Își aleseră lor Un alt stăpînitor, Pe domnul elefant, cu nasul învîrtit, Puternic îndestul, dar însă necioplit. ALEXANDRESCU, P. 126.
11. [DLRM] ELEFANT, elefanți, s. m. Cel mai mare mamifer terestru de azi, cu pielea groasă și aspră, cu nasul modificat într-o trompă și cu colți foarte mari; trăiește în Asia (Elephas maximus) și în Africa (Elephas africanus). – Fr. éléphant (lat. lit. elephantus).
12. [DN] ELEFANT s.m. Mamifer din jungla Asiei și Africii, foarte mare, cu nasul modificat în formă de trompă și cu colți mari de fildeș. [Cf. fr. élephant, it. elefante, lat. elephantus, gr. elephas].
13. [MDN '00] ELEFANT s. m. mamifer din Asia și Africa, foarte mare, cu nasul modificat în formă de trompă și cu colți mari, de fildeș. ♦ a avea memorie de ~ = a fi ranchiunos, a nu uita un rău făcut de cineva. (< fr. éléphant, lat. elephantus)
14. [Șăineanu, ed. VI] elefant m. cel mai mare dintre animalele actuale, mamifer pachiderm cu niște colți mari (producând fildeșul) și cu nasul prelungit în formă de trompă mobilă. În India și în Africa tropicală, el servește ca animal domestic.
15. [Scriban] alifánt, V. elefant.
16. [Scriban] *elefánt m. (lat. elephantus și élephas, -ántis, d. vgr. eléphas, eléphantos, ngr. eléfantas, pron. -ndas, de unde vrom. elefand, care însemna și „fildeș”. Rom. vulgar alifant. Vfr. olifant, corn de fildeș, ca al luĭ Roland la Roncevaux). Cel maĭ mare cŭadruped, cu trompă și pele zbîrcită. Trăĭește în Asia tropicală, în Africa și în insulele Sondeĭ. Ajunge pînă la 4 metri de înălțime, ĭar dințiĭ luĭ ceĭ lungĭ, care trag pînă la 100 de chilograme, furnisează fildeșu, care se lucrează maĭ ales în China și Japonia. Elefanțiĭ îs erbivorĭ și trăĭesc în cete marĭ. Fiind-că strică foarte mult plantațiunile, oameniĭ îĭ prind și, fiind-că-s inteligențĭ, îĭ domesticesc. Avînd o putere colosală, aduc marĭ serviciĭ în transporturĭ și în războĭ. Din cauza ferocitățiĭ oamenilor, număru lor scade. Eĭ trăĭesc pînă la 150 de anĭ.
17. [DOOM 3] elefant s. m., pl. elefanți
18. [DOOM 2] elefant s. m., pl. elefanți
19. [DER] elefant (elefanți), s. m. – 1. Animal mamifer, cel mai mare dintre cele terestre de astăzi, cu pielea groasă, trompă și colți de fildeș. – 2. (Arg.) Bilet de o mie de lei. – 3. (Arg.) Persoană care plătește mereu. – Var. alifant. Mr. elefandu. Fr. éléphant. Var., mai ales cu sensurile 2 și 3; în mr., din ngr. ἐλέφαντας.
20. [DE] ALIFANTI, Mircea (1914-1999, n. Călimănești), arhitect român. Prof. univ. la București. Lucrările sale se disting prin claritate funcțională și căutări plastice înnoitoare (Aerogara Băneasa, Fabrica de confecții București, Primăria din Baia Mare și noul hotel din Bistrița).
21. [DE] ELEFÁNT (< fr., lat.) s. m. Mamifer din ordinul proboscidienilor, cel mai mare mamifer erbivor actual, cu trompa mobilă și colți lungi. E. african are c. 4 m lungime, peste 7 t greutate, urechi mari și prezintă colți la ambele sexe (Loxodonta africana); e. asiatic (indian) are talia de până la 3 m, maximum 3 t greutate, urechi mici și prezintă colți numai masculul; se îmblânzește ușor (Elephas maximus). A apărut la începutul Cuaternarului. ◊ E. de mare = mamifer carnivor din ordinul pinipedelor, care prezintă o proeminență (excrescență) pe maxilarul superior (focă cu trompă). Trăiește în mările polare ale Oc. Pacific. Specie ocrotită.
22. [Argou] cimitir de elefanți expr. (glum.) 1. echipă alcătuită preponderent din sportivi aflați la sfârșitul carierei; echipă cu medie de vârstă ridicată. 2. instituție care angajează persoane destituite din funcții importante în alte instituții.
23. [Argou] elefant, elefanți s. m. 1. persoană cu poziție socială înaltă. 2. (peior.) sportiv de performanță care își prelungește exagerat activitatea competițională în ciuda randamentului scăzut.
24. [Argou] trompă de elefant și coaie de nurcă expr. (vulg., glum.) meniu sofisticat.
25. [CECC] Elefanții lui Cezar – În antichitate, elefanții africani și asiatici erau dresați pentru războaie. Pyrrhus și Hannibal au fost cei dintîi care i-au adus în Europa, folosindu-i pe cîmpul de luptă. Dar cei mai vestiți din istorie au rămas „elefanții lui Cezar”, căci datorită unor trupe de pachidermi el a cîștigat bătălia de la Thapsus (în anul 46 î.e.n.) localitate din Africa, împotriva partizanilor lui Pompei, adăpostiți acolo de Iuba, regele Numidiei. Ca un omagiu adus acestor „aliați”, pe medaliile romane a fost gravat un elefant, spre a aminti de victoria lui Cezar. Dar de atunci au trecut două mii de ani. „Elefanții lui Cezar”, aceste „tancuri” ale antichității, nu mai merg la război. Astăzi, într-o expresie pașnică, au rămas în literatura universală, spre a desemna, fie un procedeu neașteptat pentru a obține o reușită, fie un ajutor prețios, un aliat care ne prilejuiește o izbîndă, un succes, fără a cere nici o răsplată. IST.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL