1. [DEX '09] ALIENAȚIE s. f. (Livr.) Termen generic pentru orice boală mintală; nebunie, demență. [Pr.: -li-e-] – Din fr. aliénation, lat. alienatio [mentis].
2. [MDA2] alienație sf [At: DA / P: a-li-e / Pl: ~ii / V: (rar) ~iune / E: fr aliénation, lat alienatio, -onem] 1 Alienare (2 ). 2 (Șîs ~ mintală) Nebunie.
3. [DLRLC] ALIENAȚIE s. f. (De obicei determinat prin «mintală») Boală mintală; nebunie. – Pronunțat: -li-e-.
4. [DLRM] ALIENAȚIE s. f. Boală mintală; nebunie. [Pr.: -li-e-] – Fr. aliénation (lat. lit. alienatio [mentis]).
5. [DN] ALIENAȚIE s.f. 1. Boală mintală; nebunie. 2. (Jur.; rar) Alienare. [Gen. -iei. / cf. fr. aliénation, lat. alienatio].
6. [MDN '00] ALIENAȚIE s. f. tulburare gravă a funcțiilor psihice; nebunie; demență. (< fr. aliénation, lat. alienatio)
7. [MDA2] alienațiune sf vz alienație
8. [CADE] *ALIENAȚIUNE, *ALIENAȚIE sf. 1 ⚖️ Faptul de a aliena ¶ 2 Fig. 🩺 (urmat uneori de mentală) Pierdere a minții, nebunie [fr. < lat.].
9. [Șăineanu, ed. VI] alienați(un)e f. 1. înstrăinare; 2. turburarea minții.
10. [Scriban] *alienațiúne f. (lat. alienátio, -ónis). Acțiunea de a aliena. Fig. Nebunie. – Și -áție și -áre.
11. [DOOM 3] alienație (desp. -li-e-, -ți-e) s. f., art. alienația (desp. -ți-a), g.-d. alienații, art. alienației
12. [DOOM 2] alienație (-li-e-, -ți-e) s. f., art. alienația (-ți-a), g.-d. alienații, art. alienației
13. [MDO] alienație
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL