1. [MDA2] aletiu sn [At: E. BRAN, TRIBUNA, 1889, 482 / V: aleatiu, ~chiu / E: mg elölt[1]] (Trs; îlav) În (sau de) ~ În preajma cuiva sau a ceva Si: (Trs) aletuț.
2. [MDA2] aleatiu sn vz aletiu
3. [MDA2] alechiu sn vz aletiu
4. [DRAM 2021] aletiu, adv. v. aleat („alături”).
5. [DRAM 2015] aletiu, adv. – v. aleat „alături”.
6. [DRAM] aletiu, adv. – (pop.) Alături, lângă, aproape de: „Fata o stat aletiu lui” (Bilțiu 2002: 290). – Din magh. elölt (MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL