1. [Șăineanu, ed. VI] Alep n. (turc. Haleb) cel mai însemnat oraș al Turciei aziatice (Siriei): 128.000 loc. Fabrici de stofe si covoare prețioase.
2. [Șăineanu, ed. VI] Paul de Alep m. arhidiacon din Antiohia și autorul Călătoriilor Patriarhului Macarie în Țara Românească, muri pe la 1670.
3. [DE] ALEP (ALEPPO, HALAB), oraș în N Siriei; 1,31 mil. loc. (1989). Nod de comunicații. Aeroport internațional. Ind. ușoară (textilă) și alim.; ciment. Universitate. Celebră citadelă arabă din ev. mediu; moschei. A cunoscut, succesiv, stăpînirea statelor hittit, Mitanni, Egipt (milen. 3-2 î. Hr.), a perșilor (6-4 î. Hr.); inclusiv prov. romană Siria (64 î. Hr.), apoi în Imp. Bizantin. Cucerit de arabi (636). În sec 12-13, a cunoscut o perioadă de înflorire. Încorporat Imp. Otoman în 1516. A decăzut după deschiderea Canalului Suez. În primul război mondial cucerit de Aliați (1918). În 1920 întră în componența Siriei.
4. [DE] PAUL DE ALEP (pe numele arab Bulos ibn az-Za’im) (1627-1669), cleric ortodox melchit, originar din Siria. În calitate de arhidiacon și secretar particular al patriarhului Macarie de Antiohia, tatăl său, l-a însoțit pe acesta într-o lungă călătorie (1652-1659), vizitând cu acest prilej Moldova și Țara Românească. Relatările sale de călătorie conțin informații geografice, politice, sociale și culturale prețioase privind Țările Române în sec. 17.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL