1. [DEX '09] ALENE adv. Într-un ritm încet, fără grabă. – A3 + lene.
2. [MDA2] alene a, av [At: ODOBESCU, ap. HEM 822 / E: a2 + lene] 1-2 (Care este) lipsit de vioiciune, trădând lenea.
3. [CADE] ALENE I. adv. Încet: calcă ~; fumul alb ~ iese din cămin (COȘB.). II. adj.: se auzi numai clătirea undelor și susurul ~ al vîntulețului de vară (ODOB.) [a + lene].
4. [DEX '98] ALENE adv. Într-un ritm încet, fără grabă. – A3 + lene.
5. [DLRLC] ALENE adv. Într-un ritm încet, trădînd lene; fără grabă, fără vioiciune. Copilul se mișca alene după mersul încet al cailor. DUMITRIU, N. 147. Fumul alb alene iese Din cămin. COȘBUC, P. I 47. Spicele răscoapte... se clătinau alene, încovoindu-se în văi și dealuri de aur ruginit. DELAVRANCEA, S. 195. Te urmărește săptămîni Un pas făcut alene, O dulce strîngere de mîni, Un tremurat de gene. EMINESCU, O. I 189. ◊ (Adjectival, rar) În repaosul nopții se auzea... susurul alene al vîntulețului de vară. ODOBESCU, S. I 140.
6. [DLRM] ALENE adv. Într-un ritm încet, fără grabă. – Din a3 + lene.
7. [Șăineanu, ed. VI] alene a. și adv. leneș: susurul alene al vântulețului OD.
8. [Scriban] aléne adv. (a 4 și lene). Plin de lene: a merge alene. V. agale.
9. [DEX '09] ALENĂ, alene, s. f. Aer cald care iese din plămâni în timpul expirației. – Din fr. haleine.
10. [DEX '09] HALENĂ s. f. Aer care iese din plămâni prin expirație. – Din fr. haleine.
11. [MDA2] alenă sf [At: DN3 / Pl: ~ne / E: fr allène] (Chm) Hidrocarbură cu dublă legătură în moleculă.
12. [MDA2] halenă sf [At: DN3 / Pl: ~ne / E: fr haleine] 1 Aer care iese din plămâni prin expirație. 2 Respirație neplăcut mirositoare.
13. [DEX '96] HALENĂ s. f. (Livr.) Aer care iese din plămâni prin expirație. – Din fr. haleine.
14. [DN] ALENĂ1 s.f. v. halenă.
15. [DN] ALENĂ2 s.f. (Chim.) Hidrocarbură cu dublă legătură în moleculă. [< fr. allène].
16. [DN] HALENĂ (Med.) Aer care iese din plămîni prin expirație. ♦ Respirație neplăcut mirositoare. [Var. alenă s.f. / < fr. haleine, cf. lat. halare – a sufla].
17. [MDN '00] ALENĂ s. f. hidrocarbură aciclică nesaturată, cu dublă legătură în moleculă. (< fr. alléne)
18. [MDN '00] HALENĂ s. f. (med.) aer cald care iese din plămâni în timpul expirației. ◊ respirație urât mirositoare. (< fr. haleine)
19. [DOOM 3] alene adv.
20. [MDO] alene
21. [IVO-III] alene.
22. [DOOM 3] alenă (hidrocarbură) s. f., g.-d. art. alenei; pl. alene
23. [DOOM 3] halenă s. f., g.-d. art. halenei
24. [DOOM 2] alenă s. f., g.-d. art. alenei; pl. alene
25. [DOOM 2] halenă s. f., g.-d. art. halenei
26. [DE] ALÉNE2 (< fr. {i}) s. f. pl. 1. Hidrocarburi aciclice nesaturate, cu două duble legături cumulate și cu formula generală CnH2n-2. 2. (La sg.) Primul termen al seriei de hidrocarburi cu duble legături cumulate.
27. [DE] ALÉNE1 (< a3 + lene) adv. Fără grabă, încet; agale.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL