1. [MDA2] alegăduire [At: MDA ms / P: ~du-i~ / Pl: ~ri / E: alegădui] (Trs; mgm) 1 Mulțumire. 2 Îndestulare.
2. [MDA2] alegădui v [At: MARIAN, NU. 757 / P: ~du-i / Pzi: ~esc / E: mg elégedni] (Trs; mgm) 1-2 vtr A (se) mulțumi. 3-4 A (se) îndestula.
3. [CADE] ❍ALEGĂDI (-ădesc), ❍ALEGĂDUI (-duesc) I. vb. tr. Trans. A mulțumi, a îndestula: Deci gîndește și făgăduește Și pe finii dumitale Îi alegăduește (MAR.). II. vb. refl. Trans. (TRIB.) A fi mulțumit cu ceva, a se îndestula [ung. elégedni].
4. [DLRM] ALEGĂDUI, alegăduiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îndestula, a mulțumi pe cineva. – Magh. elégedni.
5. [Scriban] alegăduĭésc v. tr. (ung. elégedni). Trans. Mulțămesc, îndestulez.
6. [DRAM 2021] alegădui, v.t.r. v. alegădi.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL