Definiție și ce înseamnă aleatoriu

1. [DEX '09] ALEATORIU, -IE, aleatorii, adj. Care depinde de o împrejurare viitoare și nesigură; întâmplător. Venituri aleatorii. [Pr.: -le-a-. – Var.: aleator, -oare adj.] – Din fr. aléatoire, lat. aleatorius.

2. [MDA2] aleatoriu, ~ie a [At: HAMANGIU, C. C. 410 / P: a-le-a~ / V: aleator, ~oare / Pl: ~ii / E: lat aleatorius, -a, -um] (Jur) Întâmplător.

3. [CADE] *ALEATORIU adj. 1 Ce depinde de anumite împrejurări, de întîmplare: cîștigul la joc este totdeauna ceva ~ ¶ 2 ⚚ ⚖️ Contract ~, convențiunea reciprocă ale cărei efecte, în privința beneficiilor și pierderilor, pentru toate părțile, ori pentru una sau mai multe din ele, depind de un eveniment incert; astfel sînt: contractul de asigurare, împrumutul maritim, jocul și prinsoarea, contractul de rentă pe viață (COD.-CIV.) [fr.].

4. [DEX '98] ALEATORIU, -IE, aleatorii, adj. (Jur.) Care depinde de o împrejurare viitoare și nesigură, întâmplător. Venituri aleatorii. [Pr.: -le-a-. – Var.: aleator, -oare adj.] – Din fr. aléatoire, lat. aleatorius.

5. [DLRLC] ALEATORIU, -IE, aleatorii, adj. (Jur.) Care depinde de o împrejurare viitoare și nesigură, care este supus întîmplării. Contract aleatoriu. Venituri aleatorii. – Pronunțat: -le-a-.

6. [DLRM] ALEATORIU, -IE, aleatorii, adj. (Jur.) Care depinde de o împrejurare viitoare și nesigură. Venituri aleatorii. [Pr.: -le-a-]. – Fr. aléatoire (lat. lit. aleatorius).

7. [DN] ALEATORIU, -IE adj. Care depinde de un eveniment viitor și nesigur; supus întîmplării; întîmplător; stocastic. [Pron. a-le-a-to-riu, var. aleator, -oare, aleatoric, -ă adj. / cf. fr. aléatoire, it. aleatorio, lat. aleatorius < alea – zar].

8. [MDN '00] ALEATORIU, -IE adj. care depinde de un eveniment incert; supus hazardului; întâmplător; stocastic. ♦ variabilă ~ ie (sau stocastică) = mărime care poate avea diferite valori, fiecare dintre ele fiind luată ca o anume probabilitate; muzică ~ ie = muzică în care autorul introduce elemente de hazard, de improvizație. (< fr. aléatoire, lat. aleatorius)

9. [Șăineanu, ed. VI] aleatoriu a. supus șanselor nesigure: contract aleatoriu.

10. [Scriban] *aleatóriŭ, -ie (ea 2 sil.) adj. (lat. aleatorius, d. álea, zar, cub cu care aruncĭ la joc). Supus întîmplăriĭ: asigurările-s contracte aleatoriĭ, un pescar care vinde din ainte ceĭa ce va prinde dintr’o aruncătură de plasă face o vînzare aleatorie. Adv. În mod aleatoriŭ.

11. [DEX '09] ALEATOR, -OARE adj. v. aleatoriu.

12. [MDA2] aleator, ~oare a vz aleatoriu

13. [DN] ALEATOR, -OARE adj. v. aleatoriu.

14. [DN] ALEATORIC, -Ă adj. v. aleatoriu.

15. [DOOM 3] aleatoriu [riu pron. rĭu] (desp. -le-a-) adj. m., f. aleatorie (desp. -ri-e); pl. m. și f. aleatorii

16. [DOOM 2] aleatoriu [riu pron. rĭu] (-le-a-) adj. m., f. aleatorie (-ri-e); pl. m. și f. aleatorii

17. [MDO] aleatoriu (e-a)

18. [IVO-III] aleatoriu, -torie.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '09] CONSOLIDAȚIE, consolidații, s. f. Consolidare. – Din fr. consolidation. 2. [MDA2] consolidație […]
1. [DEX '09] CONSOLIDAȚIE, consolidații, s. f. Consolidare. – Din fr. consolidation. 2. [MDA2] consolidație […]
1. [DEX '09] CONSOMMÉ, consommé-uri, s. n. Supă care se prepară prin fierbere înceată și […]
1. [DEX '09] CONSOMMÉ, consommé-uri, s. n. Supă care se prepară prin fierbere înceată și […]
1. [DEX '09] CONSOMMÉ, consommé-uri, s. n. Supă care se prepară prin fierbere înceată și […]
1. [DEX '09] CONSONANTIC, -Ă, consonantici, -ce, adj. Care ține de consoane, privitor la consoane. […]
1. [DEX '09] CONSONANTISM s. n. Sistemul sau totalitatea consoanelor unei limbi. – Din fr. […]
[MDN '00] CONSONANTIZA vb. refl. (despre sunete) a se transforma în consoană. (< consonant + […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro