1. [DEX '09] ALCHIMIE s. f. Formă de studiere empirică, experimentală a naturii, îmbinată cu elemente de astrologie și misticism, care urmărește transformarea metalelor comune în aur, crearea unui „elixir al vieții”, descoperirea „pietrei filosofale” etc. – Din fr. alchimie, lat. alchemia.
2. [MDA2] alchimie sf [At: MACAROVICI, CH. 3 / P: ~mi-e / V: (înv) alhi~ / Pl: (rar) ~ii / E: fr alchemie, lat alchemia] 1 Știință ocultă din sec. XII-XVIII, fundată pe principiul analogiei, cu limbaj simbolic și exoteric, ce urmărea descoperirea principiului care să permită transmutarea metalelor în aur și obținerea tinereții veșnice. 2 (Fig) Suită de transformări complexe sau subtile. 3 (Fig) Sublimare a realității prin artă.
3. [CADE] *ALCHIMIE sf. 🔬 Pretinsă știință din evul mediu ce urmărea găsirea pietrei filosofale care să prefacă toate metalele în aur, și descoperirea panaceului universal, a leacului care să vindece toate boalele [fr. < lat.].
4. [DEX '98] ALCHIMIE s. f. Chimia din evul mediu, în cadrul căreia se continuă și se amplifică practicile meșteșugărești ale antichității de obținere a unor produse, ca sticlă, coloranți, metale etc., adesea cu presupuse puteri miraculoase. – Din fr. alchimie, lat. alchemia.
5. [DLRLC] ALCHIMIE s. f. Activitate mistică dezvoltată mai ales în evul mediu, care își propunea să descopere elixirul vieții și să transforme metalele în aur cu ajutorul unei așa-zise pietre filozofale miraculoase; unele rezultate pozitive ale cercetărilor întreprinse de alchimiști au constituit începuturile chimiei moderne ca știință.
6. [DLRM] ALCHIMIE s. f. Doctrină și activitate mistică în antichitate și în evul mediu, care își propunea să prefacă metalele simple în aur și argint și să dea oamenilor tinerețe veșnică; unele rezultate ale alchimiștilor au constituit începuturile chimiei științifice. – Fr. alchimie (lat. lit. alchemia).
7. [DN] ALCHIMIE s.f. Știință ocultă apărută în Egiptul antic și răspîndită în evul mediu, care urmărea găsirea „elixirului vieții” pentru a obține tinerețea veșnică și a „pietrei filozofale” miraculoase cu care să prefacă toate metalele în aur. [Gen. -iei. / cf. fr. alchimie, it. alchimia < lat. med. alchemia, ar. al-kimiya].
8. [MDN '00] ALCHIMIE s. f. 1. știință ocultă din evul mediu, care urmărea prefacerea metalelor în aur și argint și aflarea unui leac. („elixirul vieții”) 2. subtilitate, analiză subtilă. (< fr. alchimie, lat. alchemia)
9. [Șăineanu, ed. VI] alchimie f. știință cultivată în evul mediu spre a afla piatra filosofală, menită a preface metalele în aur, și panaceul universal, menit a da omului junețe și nemurire: alchimia a dat naștere chimiei moderne.
10. [Scriban] *alchimíe f. (fr. alchimie, mlat. alchymía și alchemía, d. ar. al-kimia, care nu e alta de cît cuvîntu chimie cu art. arabic. V. chimie). O știință medievală pin care se căuta peatra filosofală (ca să prefacă un metal într’altu, maĭ ales în aur) și elixiru de prelungit vĭața. Eĭ i se datorește descoperirea fosforuluĭ, a pulberiĭ explozive, a alcooluluĭ ș. a. Pin ĭa s’a ajuns la chimie.
11. [MDA2] alhimie sf vz alchimie
12. [CADE] *ALHIMIE... = ALCHIMIE...
13. [DOOM 3] alchimie s. f., art. alchimia, g.-d. alchimii, art. alchimiei
14. [DOOM 2] alchimie s. f., art. alchimia, g.-d. alchimii, art. alchimiei
15. [IVO-III] alchimie, -miei gen. a.
16. [Argou] alchimie, alchimii s. f. (pub., peior.) activitate politică, economică etc. cu o componentă ocultă
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL