1. [DEX '09] ALCALIU, alcalii, s. n. Hidroxid al unor metale alcaline și al ionului amoniu. – Din fr. alcali.
2. [MDA2] alcaliu sn [At: DA ms / V: (înv) alcali sn / Pl: nct / E: fr alcali] 1 (Chm) Bază. 2 Plantă marină din a cărei cenușă se produce sodă.
3. [CADE] *ALCALIU (pl. -alii) sn. 🔬 Nume care, în chimia veche, se da celor trei baze solubile: potasa sau alcaliul mineral, soda sau alcaliul vegetal și amoniacul sau alcaliul volatil; chimiștii moderni au conservat acest termen pentru aceste trei corpuri, dar îl mai aplică litinei, baritei, etc. [fr.].
4. [DEX '98] ALCALIU, alcalii, s. n. Compus chimic caustic, cu gust leșietic, care, împreună cu un acid, formează o sare. [Pr.: -li-u] – Din fr. alcali.
5. [DLRLC] ALCALIU, alcalii, s. n. Compus chimic caustic, cu gust leșiatic, care colorează în albastru hîrtia roșie de turnesol și care, în unire cu un acid, formează o sare.
6. [DLRM] ALCALIU, alcalii, s. n. Compus chimic care, în unire cu un acid, formează o sare. – Fr. alcali.
7. [DN] ALCALIU s.n. (Chim.) Compus chimic caustic care albăstrește hîrtia roșie de turnesol și care, în unire cu un acid, formează o sare; bază. [Pron. -liu, pl. -ii. / < fr. alcali, cf. ar. al-kali – plantă marină].
8. [MDA2] alcali2 sn vz alcaliu
9. [CADE] *ALCALI = ALCALIU.
10. [MDN '00] ALCALII s. n. pl. hidroxizii metalelor alcaline. (< fr. alcali)
11. [Șăineanu, ed. VI] alcali n. nume dat unor oxide minerale (potasă, sodă, amoniac) și unor substanțe extrase din vegetale: chinina (extrasă din chinchina), morfina (extrasă din mac), nicotina (extrasă din tutun), etc. Mai toate aceste substanțe sunt otrăvuri violente.
12. [Șăineanu, ed. VI] amoniac a. se zice de o sare, numită obișnuit țiperig. ║ n. gaz incolor (numit și alcali volatil) compus din azot și hidrogen; dizolvat, se întrebuințează pentru a curăța argintării, grăsimea de pe stofe și pentru a cauteriza mușcătura insectelor sau a șerpilor.
13. [Scriban] *álcali saŭ alcalí m. și n. fără pl. (fr. alcali, it. sp. álcali, d. ar. al-qali, planta din care se scoate sodiu. V. caliŭ). Chim. O substanță ale căreĭ proprietățĭ chimice-s analoage cu ale sodiuluĭ și potasiuluĭ. Alcali valátil, amoniac.
14. [DOOM 3] alcaliu [liu pron. lĭu] s. n., pl. alcalii, art. alcaliile (desp. -li-i-)
15. [DOOM 2] alcaliu [liu pron. lĭu] s. n., pl. alcalii, art. alcaliile (-li-i-)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL