1. [DEX '09] ALBULEȚ, albulețe, s. n. (Reg.) Alburn. – Alb + suf. -uleț.
2. [MDA2] albuleț, ~eață [At: I. IONESCU, M. 396 / V: (înv) ~iu[1] sn / Pl: ~i, ~e / E: alb + -uleț] (Reg) 1 a Albicios. 2 sn Alburn.
3. [CADE] ALBULEȚ I. adj. (MAR.) = ALBIU. II. sbst. 🌿 (ION.) = ALBEȚ.
4. [DLRLC] ALBULEȚ, albulețe, s. n. (Popular) Alburn. Șindrila se face numai din partea lemnului care se numește albuleț și care se află între scoarța și inima lemnului. I. IONESCU, M. 396.
5. [DLRM] ALBULEȚ, albulețe, s. n. Alburn. – Din alb2 + suf. -ul-eț.
6. [DOOM 3] albuleț (reg.) s. n., pl. albulețe
7. [DOOM 2] albuleț (reg.) s. n., pl. albulețe
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL