1. [DEX '09] ALBIUȚĂ, albiuțe, s. f. Diminutiv al lui albie; albioară. [Pr.: -bi-u-] – Albie + suf. -uță.
2. [MDA2] albiuță sf [At: CREANGĂ, A. 20 / V: (reg) ăl~[1] / P: -bi-u- / E: albie1 + -uță] 1-2 (Șhp) Albie1 (1) (cam) mică Si: albioară (1-2).
3. [CADE] ALBIUȚĂ (pl. -uțe) sf. dim. ALBIE1: o uitasem acasă pe prispă în albiuță (CRG.).
4. [DLRLC] ALBIUȚĂ, albiuțe, s. f. Diminutiv al lui albie (1); albioară. Pe soră-ta Măriuca, de grăbiți ce-am fost, o uitasem acasă pe prispă, în albiuță. CREANGĂ, O. A. 43. – Pronunțat: -bi-u-.
5. [DLRM] ALBIUȚĂ, albiuțe, s. f. Diminutiv al lui albie.
6. [DOOM 3] albiuță (desp. -bi-u-) s. f., g.-d. art. albiuței; pl. albiuțe
7. [DOOM 2] albiuță (-bi-u-) s. f., g.-d. art. albiuței; pl. albiuțe
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL