1. [MDA2] albinare2 sf [At: MDA ms / Pl: ~nări / E: albina2] 1 (Mar) Alergare cu treburi ca o albină Si: albinat2 (1). 2 (Ban) Înjghebare a unei situații Si: albinat1 (2). 3 (Ban) Punere pe picioare încet, încet, după o boală lungă Si: albinat1 (3).
2. [MDA2] albinare1 sf [At: MDA ms / Pl: ~ări / E: albina1] (Olt) Luminare de ziuă Si: albinat1.
3. [DEX '09] ALBINAR, albinari, s. m. 1. (Pop.) Apicultor. 2. (Ornit.) Prigorie. – Albină + suf. -ar.
4. [MDA2] albina1 vru [At: CADE / Pzi: 3 ~nează / E: alb cf albini] (Olt) A se lumina de ziuă.
5. [MDA2] albina2 vi [At: CADE / Pl: ~nez / E: albină] 1 (Mar) A alerga cu treburi, ca o albină. 2 (Ban) A-și înjgheba o situație. 3 (Ban) A se pune pe picioare încet, încet, după o boală lungă.
6. [MDA2] albinar sm [At: MARIAN, INS. 191 / Pl: ~i / E: albină + -ar] 1 (Pop) Apicultor. 2 (Orn) Prigoare (Merops apiaster).
7. [CADE] ALBINAR sm. Cel ce se ocupă cu creșterea albinelor.
8. [DEX '98] ALBINAR, albinari, s. m. 1. (Pop.) Apicultor. 2. (Ornit.) Prigoare. – Albină + suf. -ar.
9. [DLRLC] ALBINAR, albinari, s. m. (Popular) Prisăcar.
10. [DLRM] ALBINA, albinez, vb. I. Refl. (Reg.) A se face ziuă. – Din alb2.
11. [DLRM] ALBINAR, albinari, s. m. 1. (Pop.) Prisăcar. 2. (Ornit.) Albinărel. – Din albină + suf. -ar.
12. [Șăineanu, ed. VI] albinar m. cel ce trăiește din creșterea albinelor.
13. [Scriban] albinár m. (d. albină). Apicultor, crescător de albine (stupar, prisăcar).
14. [DOOM 3] albinar s. m., pl. albinari
15. [DOOM 2] albinar s. m., pl. albinari
16. [Argou] albinar, albinari s. m. muncitor
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL