1. [DEX '09] ALBIME, albimi, s. f. (Rar) Albeață (1). – Alb + suf. -ime.
2. [MDA2] albime sf [At: ALECSANDRI, P. III, 71 / Pl: ~mi / E: alb + -ime] Albeală (2).
3. [CADE] ALBIME sf. Însușirea de a fi alb, coloare albă: Nici marmura cioplită ~a ta nu’ntrece (ALECS.).
4. [DLRLC] ALBIME, albimi, s. f. (Rar) Culoare albă, albeață (1). Iazul singur rămase negru, într-un cearcăn de albime. SADOVEANU, F. J. 443. Nici marmura cioplită albimea ta nu-ntrece. ALECSANDRI, P. III 71.
5. [DLRM] ALBIME, albimi, s. f. (Rar) Albeață (1). – Din alb2 + suf. -ime.
6. [Șăineanu, ed. VI] albime f. față albă: nici marmura cioplită albimea ta nu ’ntrece AL.
7. [DOOM 3] albime (rar) s. f., g.-d. art. albimii; pl. albimi
8. [DOOM 2] albime (rar) s. f., g.-d. art. albimii; pl. albimi
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL