1. [DEX '09] ALBILIȚĂ, albilițe, s. f. Fluture alb cu vârful aripilor anterioare negre, a cărui larvă dăunătoare se hrănește cu frunze de varză; fluture-de-varză, fluture-alb (Pieris brassicae). – Alb + suf. -iliță.
2. [MDA2] albiliță sf [At: MARIAN, INS. 238 / Pl: ~țe / E: alb + -iliță] (Ent) Fluture-de-varză (Pieris brassicae).
3. [CADE] ALBILIȚĂ (pl. -ițe) sf. 🐙 Fluture de varză alb, cu două sau patru pete negre pe aripi (Pieris brassicae) (🖼 57).
4. [DEX '98] ALBILIȚĂ, albilițe, s. f. Fluture alb cu vârful aripilor anterioare negre, a cărui larvă trăiește pe frunzele de varză și este foarte stricătoare; fluture-de-varză, fluture-alb (Pieris brassicae). – Alb + suf. -iliță.
5. [DLRLC] ALBILIȚĂ, albilițe, s. f. Fluture de zi cu aripi albe, a cărui larvă trăiește pe frunzele de varză și este foarte stricătoare; fluture-alb, fluture-de-varză.
6. [DLRM] ALBILIȚĂ, albilițe, s. f. Fluture alb a cărui larvă trăiește pe frunzele de varză și este foarte stricătoare (Pieris brassicae); fluture-de-varză. – Din alb2 + suf. -il-iță.
7. [Șăineanu, ed. VI] albiliță f. fluture a cărui omidă crește pe varză și ridichi (Picris brassicae).
8. [CADE] ❍ CURECHIȚĂ (pl. -țe) sf. Bucov. (MAR.) 🐙 = ALBILIȚĂ [curechiu].
9. [CADE] CURECHIU sm. Mold. Tr.-Carp. 1 Varză ¶ 2 🐙 FLUTURE-DE-CURECHIU = ALBILIȚĂ [lat. colĭculus].
10. [CADE] FLUTURE, FLUTUR sm. 1 🐙 Numele generic al insectelor din ord. lepidopterelor, ale căror patru aripi sînt acoperite de niște solzișori fini ca pulberea și sînt împodobite cu diverse colori, care de care mai frumoase; larva lor este este o „omidă”, iar nimfa lor e o crisalidă, numită „păpușă” sau „gogoașă” (🖼 2161) ¶ 2 🐙 ~ -GALBEN, fluture de coloare galbenă ca lămîia, sau galben-deschis; omida lui e verde, cu o dungă albă pe coastă (Gonopterix rhamni): ~-galben dacă vei vedea întîiu primăvara, tot anul vei fi bolnav și galben la față ȘEZ. ¶ 3 ~ -INELAT, fluture micuț, scurt și gros, de coloare galbenă și cu dungi întunecate cafenii de-a curmezișul aripilor anterioare; numit și „inelar”; femeiușca acestui fluture lipește ouăle ei în forma unui inel sau a unei veriguțe în jurul rămurelelor pomilor și copacilor; pe aceste inele le numește poporul „stupitul-cucului”, „mărgica-cucului”, „glasul-cucului”, „somn” sau „somnișor” (Gastropacha neustria) (🖼 2162) ¶ 4 ~ -PICĂȚEL sau ~ -PESTRICIOR, fluture cu aripile împestrițate cu pete albastre, în formă de lună, pe un fond negru (Vanessa polychloros) (🖼 2163) ¶ 5 ~ -ROȘU, mic fluture de coloare roșie, cu baza aripilor neagră, unul din cei dintîiu fluturi cari se arată primăvara, îndată după topirea zăpezii; omida lui e neagră și trăește pe urzici (Vanessa urticae): Românii ... cred ... că cel ce vede întîiași dată primăvara un ~ -roșu, acela toată vara va fi roșu, adecă sănătos MAN. ¶ 6 ~ -DE-VARZĂ = ALBILIȚĂ ¶ 7 ~ LE-MORȚII = STRIGĂ ¶ 8 🐙~ -DE-MĂTASE – GÎNDAC-DE-MĂTASE ¶ 9 Băn. ~ de nea, fulg de zăpadă ¶ 10 pl. Mici discuri subțirele de metal argintat sau aurit, foarte sclipitoare, cu o găurică în centru, care se cos ca ornament pe cămășile țărănești, pe fote, pe rochi, etc.: cămăși înflorite, scurteici și zăvelci cusute cu fluturi VLAH. [lat. *flutŭlus; pentru înțelesul din urmă, comp. și germ. Flitter].
11. [DOOM 3] albiliță s. f., g.-d. art. albiliței; pl. albilițe
12. [DOOM 2] albiliță s. f., g.-d. art. albiliței; pl. albilițe
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL