1. [MDA2] albiire sf [At: MDA ms / P: bi-i~ / Pl: ~ri / E: albii] (Îvr) Luarea formei unei albii Si: (îvr) albiit1.
2. [DEX '09] ALBII, pers. 3 albiește, vb. IV. Refl. (Rar) A lua forma unei albii. – Din albie.
3. [MDA2] albii vr [At: ALECSANDRI, P. III, 86 / P: ~bi-i / Pzi: ~biesc / E: albie] (Îvr) A lua forma unei albii (1).
4. [CADE] ALBII (-biesc) vb. refl. A fi ca o albie, a căpăta o formă scobită: Pe sub nalte coperișuri care ’n margini s’albiesc (ALECS.).
5. [DLRLC] ALBII, pers. 3 albiește, vb. IV. Refl. (Rar) A lua forma unei albii. Sub nalte coperișuri, care-n margini s-albiesc, Galerii cu mari lanterne... Au comori de plante rare. ALECSANDRI, P. III 86.
6. [DOOM 3] albii (a se ~) (a lua formă de albie) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se albiește (desp. -bi-eș-), 3 pl. se albiesc, imperf. 3 sg. se albia (desp. -bi-a); conj. prez. 3 să se albiască; ger. albiindu-se (desp. -bi-in-)
7. [DOOM 2] albii (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se albiește (-bi-e-), imperf. 3 sg. se albia (-bi-a); conj. prez. 3 să se albiască; ger. albiindu-se (-bi-in-)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL