1. [MDA2] alăutaș, ~ă smf [At: P. MAIOR, IST. 130 15 / P: ~lă-u~ / Pl: ~i, ~e / E: alăută + aș] 1 (Trs) Lăutar. 2 Ceteraș.
2. [CADE] ALĂUTAȘ Trans. (BUD.) = LĂUTAȘ.
3. [Scriban] alăutár, -áș, alăútă, V. lăut-.
4. [Scriban] lăutár m. (d. lăută). Muzicant care, pentru banĭ, cîntă pin cîrcĭumĭ saŭ berăriĭ, pe la hore, pe la nunțĭ ș. a. (În România lăutariĭ îs, în general, Țiganĭ. Principalu lor instrument e vioara, apoĭ chitara, cobza, flautu, naĭu ș. a.). – Vechĭ și alăutar, -áș și lăutaș.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL