1. [DEX '09] ALABASTRU s. n. Varietate de ghips cu aspect de marmură albă străbătută de vine transparente, întrebuințată la fabricarea unor obiecte ornamentale. – Din it. alabastro, lat. alabastrum.
2. [MDA2] alabastru sn [At: MINEIUL (1776) 422/2 / V: (înv) ~ava~ / Pl: ~ri / E: lat alabastrum] 1 (Min) Varietate de ghips cu aspect de marmură albă străbătută de vine transparente, întrebuințată la fabricarea unor obiecte ornamentale. 2 (Pex) Obiecte din alabastru (1).
3. [CADE] *ALABASTRU sm. 💎 1 Varietate de gips de o albeață străvăzătoare și foarte moale, din care se fac diferite obiecte de ornament: răsfirîndu-și apa limpede pe lespezi netede de ~ (VLAH.); Fig.: sîn de ~, umeri de ~, foarte alb(i) ¶ 2 ~ calcar, calcar cristalin, gălbuiu și străvăzător care provine din stalactitele carbonatului de calciu; se întrebuințează de asemenea ca piatră de ornament [lat.].
4. [DLRLC] ALABASTRU s. n. Varietate de ghips cu aspect de marmură albă străbătută de vine transparente; se întrebuințează la fabricarea unor obiecte de ornament. Abatele cunoscu tabla de șah pe una [din mese] și o amforă de alabastru... pe alta. SADOVEANU, Z. C. 285. Sfincși pe. socluri de-alabastru... S-odihnesc... printre flori de trandafir. MACEDONSKI, O. I 103. ◊ Fig. Alabastrul frunții sale întrunește crini cu nalbe. MACEDONSKI, O. I 162. [Părul] cădea în bucle unduioase pe umerii... de alabastru. NEGRUZZI, S. I 226.
5. [DLRM] ALABASTRU s. n. Varietate de ghips cu aspect de marmură albă străbătută de vine transparente, din care se fac obiecte de ornament. – It. alabastro (lat. lit. alabastrum).
6. [DN] ALABASTRU s.n. Varietate de ghips asemănătoare marmurii albe, din care se fabrică obiecte de ornament. [< lat. alabastrum, cf. germ. Alabaster, it. alabastro].
7. [MDN '00] ALABASTRU s. n. ghips, cu aspect de marmură, din care se fac obiecte de artă și ornamentații. (< it. alabastro, lat. alabastrum)
8. [Șăineanu, ed. VI] alabastru n. 1. un fel de marmură fragedă și foarte albă; 2. fig. albeață strălucitoare: un sân de alabastru.
9. [Scriban] alabástru n., pl. urĭ (vgr. alábastron). Un fel de marmură translucidă. Fig. Albeață extremă: alabastru gîtuluĭ eĭ. – Vechĭ alavastru (după ngr.).
10. [MDA2] alavastru sm vz alabastru
11. [CADE] ‡ALAVASTRU = ALABASTRU [gr. άλάβαστρος].
12. [Scriban] alavástru, V. alabastru.
13. [DOOM 3] alabastru (ghips) s. n., art. alabastrul; (sorturi) pl. alabastruri
14. [DOOM 2] alabastru (ghips) s. n., art. alabastrul; (sorturi) pl. alabastruri
15. [Petro-Sedim] alabastru, (engl.= alabaster) var. de → gips, fin granulară, masivă și compactă, translucidă, colorată în alb și mai rar în galben, brun, portocaliu sau cenușiu, pe seama impurităților. Datorită D sale mici, se poate prelucra ușor. Se folosește la confecționarea obiectelor ornamentale și în industria sticlei.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL