1. [MDA2] suliman [At: NECULCE, L. 85 / V: (înv) sâl~, ~lei~, ~le~ / Pl: ~uri, (asr) ~e, (îvr) ~ni sm / E: tc sülümen] 1 sn (Îpp) Fard. 2 sn (Îlv) A (se) da cu ~ A (se) farda (1-2). 3 sn (Înv; șîs piatra ~lui) Cinabru (1). 4 sn (Spc) Culoare roșie obținută din cinabru și folosită la prepararea vopselelor. 5 sn (Îvr) Carbonat de plumb. 6 sn (Îvr) Fardare. 7 sm Plantă erbacee lânos-păroasă din familia labiatelor, cu tulpina în patru muchii, cu frunze lunguiețe și cu flori albastre, albe sau roz Si: (reg) gubănaș, gubăganaș, lavrentină, vineriță, vinețică, iarbă-de-greutate (Ajuga genevensis). 8 sm (Bot) Vineriță (Ajuga repens).
2. [MDA2] vineriță sf [At: CONV. LIT. XXIII, 1061 / Pl: ~țe / E: vineri +-iță] 1 Plantă erbacee din familia labiatelor cu frunzele bazale dispuse în formă de rozetă, cu florile albastre, rar roșii sau albe, dispuse în spic la vârful tulpinii, utilizată ca plantă medicinală (împotriva hemoragiilor) Si: lavrentină, tămâiță, vinețică (7), cearta-casei (Ajuga reptans). 2 (Șîc ~-galbenă, ~-de-arătură) Plantă erbacee din familia labiatelor cu tulpina scurtă, ramificată și păroasă și cu florile galbene Si: tămâiță, (reg) filimină-de-câmp, rută-sălbatică (Ajuga chamaepitys). 3 Plantă erbacee din familia labiatelor cu tulpina păroasă, cu frunzele ovale, cu florile albastre, rar roz sau albe Si: lavrentină, suliman (Ajuga genevensis). 4 Plantă vâscoasă cu flori verzi-gălbui, dispuse în raceme, cu miros pătrunzător Si: tămâiță, (reg) izmă, studeniță, tămâioară, tămâioasă, peliniță-grecească, smirnă-de-grădină (Chenopodium botrys). 5 Vinariță (1) (Asperula odorata).
3. [DEXI] vineriță s.f. (bot.) 1 Plantă erbacee perenă, din familia labiatelor, cu frunzele bazale dispuse în formă de rozetă și cu florile albastre, roșii sau albe, dispuse în spic la vîrful tulpinii, care se întrebuințează ca plantă medicinală (Ajuga reptans); vinețică. 2 Plantă vîscoasă, cu florile verzi-gălbui, dispuse în raceme, cu miros pătrunzător (Chenopodium botrys); tămîiță. • pl. -e. /vineri + -iță.
4. [DEX '98] SULIMAN, sulimanuri, s. n. 1. (Înv.) Fard; sulimeneală (2). 2. Plantă erbacee păroasă, cu frunze ovale, cu flori albastre, roz sau albe (Ajuga genevensis). – Din tc. sülümen.
5. [DEX '98] VINERIȚĂ, vinerițe, s. f. Plantă erbacee cu frunzele de la bază așezate în formă de rozetă, cu flori albastre, roșii sau albe, dispuse în spic în vârful tulpinii, care se întrebuințează ca plantă medicinală; vinețică (Ajuga reptans). – Vineri + suf. -iță.
6. [DER] barbă (-ărbi), s. f. – Păr crescut pe bărbie și pe obraji. – Mr., megl. barbă, istr. borbę. Lat. barba (Pușcariu 182; REW 994; Candrea-Dens., 133; DAR) comun tuturor limbilor romanice. – Der. bărbărie, s. f. (bătrîn ramolit, boșorog); bărbos, adj. (cu barbă); bărbușoară, s. f. (caracudă, plevușcă). Din rom. provine săs. bärbos. – Cf. și bărbat.
7. [DFL] AJUGA L., VINERIȚĂ, fam. Labiatae. Gen originar pe tot globul în afară de tropice, cca 45 de specii, ierburi anuale sau perene. Flori hermafrodite, neregulate (caliciul cu 5 dinți sau crestături, 4 stamine fertile, buza superioară a corolei scurtă, erectă, bilobată, lobii mici, buza inferioară mai lungă, 3-lobată, lobul din mijloc mai lat, corolă albastră, albă, roșie, rar galbenă), două sau mai multe în axa frunzei sau într-un spic. Frunze dentate, crestate sau nedentate, lipsite de stipele.
8. [DFL] Ajuga chamaepitys (L.) Schreb. Specie care înflorește vara. Flori (corolă galbenă-deschis pînă la galbenă-roșiatică, lungă pînă la 1,2 cm, labiul inferior cu cîteva serii de puncte maro-închis Ia bază), 2-4 în buchet. Frunze adînc-trilobate, segmentele liniare, cele dinspre bază întregi, dentate. Plantă anuală, rar bienală, erbacee, cu tulpină joasă, culcată sau ascendentă, ramificată, pubescentă.
9. [DFL] Ajuga genevensis L. Specie cu tijă florală erectă, inflorescență rară, cu flori de un albastru-deschis pînă la închis, uneori roz sau albe. Frunze opuse, crestat-dentate. Plantă perenă, erbacee, păroasă, tulpină erectă cu 4 muchii.
10. [DFL] Ajuga pyramidalis L. Specie care înflorește vara. Flori (caliciul campanulat, pîslos), mici, violete sau albastre-deschis, acoperite de bractee lungi, roșii-închis, în spic compact ca o piramidă. Frunze ovate, mari, persistente, ușor-dințate, scurt-pețiolate, aspru-pubescente. Plantă perenă.
11. [DFL] Ajuga reptans L. Specie care înflorește primă- vara-vara. Flori albastre-închis, rareori roșii sau albe, dispuse în spic piramidal. Frunze oblonge, cele bazale dispuse în rozetă, mai mari, pețiolate, cele tulpinale spre sesile. Plantă perenă, erbacee, pînă la 20 cm înălțime, tulpină cu stoloni lungi, foliați. Are forme cu flori albastre și frunze purpurii, flori albastre, frunze purpurii cu pete bronz sau cu flori albastre, frunze verzi-cenușii și crem.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL