1. [DEX '09] AIUREALĂ, aiureli, s. f. 1. Delir. 2. (Fam.) Vorbire lipsită de sens; absurditate. 3. (Fam.) Zăpăceală, tulburare, dezordine. – Aiuri + suf. eală.
2. [MDA2] aiureală sf [At: BARONZI, L. 150/15 / Pl: ~eli, (reg) -ele / E: aiuri + -eală] (Fam) 1 Delir. 2 Vorbire lipsită de sens. 3 Absurditate. 4 Zăpăceală. 5 Dezordine.
3. [CADE] AIUREALĂ sf. Faptul de a aiuri, zăpăceală a minții: se deșteptă din aiureala pe care i-o lăsase aburul vinului (D.-ZAMF.).
4. [DEX '98] AIUREALĂ, aiureli, s. f. 1. Delir. 2. (Fam.) Vorbire lipsită de sens; absurditate. 3. (Fam.) Zăpăceală, tulburare, dezordine. [Pr.: a-iu-] – Aiuri + suf. -eală.
5. [DLRLC] AIUREALĂ, aiureli, s. f. Vorbire lipsită de șir sau de logică (cauzată de o stare patologică); delir, aiurare; vorbire lipsită de sens, absurditate. Mumă! zău că este tata. – Dar unde este, mă? Ce tot aiurezi tu? – Ba nici aiureală, nici nimic. Uite-l, este colea lîngă mine. ISPIRESCU, L. 217.
6. [DLRM] AIUREALĂ, aiureli, s. f. Delir; vorbire lipsită de sens; absurditate. – Din aiuri + suf. -eală.
7. [Șăineanu, ed. VI] aiureală f. delir.
8. [Scriban] aĭureálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a aĭura.
9. [DOOM 3] aiureală (fam.) s. f., g.-d. art. aiurelii; pl. aiureli
10. [DOOM 2] aiureală (fam.) s. f., g.-d. art. aiurelii; pl. aiureli
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL