1. [Scriban] aĭáve, V. aĭevea.
2. [DEX '09] AIEVE adv. v. aievea.
3. [DEX '09] AIEVEA adv., adj. I. Adv. 1. În realitate. ♦ Cu adevărat, într-adevăr 2. Lămurit; clar, limpede. 3. (Înv.) În văzul tuturor, pe față; deschis. II. Adj. Real; palpabil, concret. [Var: aieve adv.] – Din sl. javĕ, bg. jave.
4. [MDA2] aevea[1] av vz aievea
5. [MDA2] aieve[1] av vz aievea
6. [MDA2] aievea av [At: VARLAAM, C. II, 66 / P: a-ie- / E: vsl зави, bg жаве] 1 Fățiș. 2 Public. 3 Evident. 4 În mod real. 5 În stare de veghe.
7. [CADE] AEVEA = AlEVEA.
8. [CADE] AIEVEA, †A(I)EVE, ‡AIAVE(A) I. adv. În ființă, în realitate: ceasul acesta e mai presus de cîte aievea mintea mi-a visat (ODOB.). II. adj. 1 În ființă, real: nu știa de-s toate acestea aievea, ori poate că numai visează (SB.) ¶ 2 †Pe față, fățiș, deschis: ei nu-i venea la socoteală să se arate lui aievea (ISP.) [a3 + vsl. jave].
9. [DEX '98] AIEVEA adv., adj. I. Adv. 1. În realitate. ♦ Cu adevărat, într-adevăr. 2. Lămurit; clar, limpede. 3. (Înv.) În văzul tuturor, pe față; deschis. II. Adj. Real; palpabil, concret. [Pr.: a-ie-. – Var.: aieve adv.] – Din sl. javĕ, bg. jave.
10. [DLRLC] AIEVEA adv. 1. (În opoziție cu în închipuire) În realitate, de fapt. Să se arate mai albă și mai rumenă de cum era aievea. ISPIRESCU, U. 21. Ceea ce spune [un vînător] nu a fost niciodată și nici se poate aievea întimpla. ODOBESCU, S. III 48. ♦ Într-adevăr, cu adevărat. Pe-atunci credeam aievea în basmul Cosînzenii. BENIUC, V. 23. ♦ Ca și cum ar fi sau s-ar întîmpla în realitate. Închise ochii și-l văzu pe Mitrea aievea în față. SADOVEANU, M. C. 194. ♦ (Adjectival, invar.) Real, concret, palpabil. Soarele, abia ridicat deasupra, îi răsfrînge în ochii lui, de pe acoperiș, de pe pereți, de pe ferestre, din tot cuprinsul lui, atîta lumină și în atîtea culori, încît nici nu-i vine a crede un moment că poate fi vorba despre un lucru aievea. SP. POPESCU, M. G. 54. Atunci lumea cea gîndită pentru noi avea ființă, Și, din contra, cea aievea ne părea cu neputință. EMINESCU, O. I 141. 2. (În opoziție cu pe ascuns, în secret) În văzul tuturor, pe față; deschis. Ei nu-i venea la socoteală să se arate lui aievea. ISPIRESCU, L. 184. ♦ (Pleonastic) Deși nu mai vorbeau de rău aievea, în fața împăratului, pe din dos însă... își dădeau coate de rîdeau. ISPIRESCU, L. 37. ♦ Limpede, lămurit. Iarăși văd aievea ce nu este, Dincolo de negurile sure. BENIUC, V. 49. O șoaptă de sus Aievea mi-a spus ALECSANDRI, P. P. 188. – Variantă: aieve (HOGAȘ, M. N. 14, COȘBUC, P. I 205) adv.
11. [DLRM] AIEVEA adv. I. Adv. 1. În realitate. Înțelese... că... tot ce i se întîmpla nu-i în vis, ci aievea (CARAGIALE) ♦ Cu adevărat, într-adevăr. Credeam aievea în basmul Cosînzenei (BENIUC) ♦ Ca și cum ar fi sau s-ar întîmpla în realitate. Închise ochii și-l văzu pe Mitrea aievea în față (SADOVEANU) ♦ (Adjectival) Real, palpabil, concret. 2. În văzul tuturor, pe față; deschis. ♦ Limpede, lămurit. [Var.: aieve adv.] – Slav (v. sl. javĕ, bg. jave).
12. [Șăineanu, ed. VI] aievea adv. pe față, invederat, în realitate: să se încredințeze de sunt aievea cele ce-i se înfățișa ISP. [Slav. IAVE, cu a protetic, ca în aidoma].
13. [Scriban] aévea, V. aĭevea.
14. [Scriban] aĭévea (ea dift.) și aĭáve (vechĭ) adv. (a 4 și vsl. ĭavĭe. V. ivesc). Vechĭ. Pe față, fățiș. Azĭ. În realitate, chear în ființă: o șoaptă de sus aĭevea mĭ-a spus (P. P.). Vechĭ. A face aĭevea, a da pe față, a da în vileag. V. aidoma.
15. [DOOM 3] !aievea adj. invar., adv. (apariții ~; a apărea ~)
16. [DOOM 2] aievea adv.
17. [MDO] aievea
18. [IVO-III] aievea.
19. [DER] aieve, adv. – 1. Deschis, fățiș. 2. Într-adevăr, efectiv. – Var. a(i)eve(a), îndeaieve(a). Sl. jave „deschis”, cu a- caracteristic adv.; cf. sb. na jave (Cihac, II, 163; Berneker 34).
20. [Onomastic] AIAVE, Oprea (17 B III 536); cf. adv. aevea.
21. [Onomastic] Aiave v. Ehova 2.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL