1. [DEX '09] AHOTNIC, -Ă, ahotnici, -ce, adj. (Reg.; adesea substantivat) Dornic, lacom, pasionat pentru cineva sau ceva. – Din rus. ohotnik.
2. [MDA2] ahotnic, ~ă a, sm [At: CREANGĂ, A. 13 / Pl: ~ici, ~ice / E: rs охотиник] (Mol) 1 a Doritor. 2 sm Persoană foarte harnică.
3. [CADE] AHOTNIC, -ICĂ adj. sm. f. Mold. Care dorește din suflet (să dobîndească, să facă ceva), care are multă dragoste (pentru ceva, pentru cineva): muiere ~ă de lucru și necinstitoare de zile sfinte (ȘEZ); multă minte-ți mai trebue, zicea tata, văzînd-o așa de ~ă pentru mine (CRG.) [rut. ohotnyk]
4. [DLRLC] AHOTNIC, -Ă, ahotnici, -e, adj. (Mold., adeseori cu determinări introduse prin prep. «de», «după», «pentru») Dornic, lacom, îndrăgostit de ceva sau de cineva, pasionat. Măi femeie,.. multă minte-ți mai trebuie zicea tata văzînd-o așa de ahotnică pentru mine. CREANGĂ, A. 13. ◊ (Substantivat) În ce privește pescuitul... eu mă trezisem deodată un ahotnic aprig. SADOVEANU, N. F. 51.
5. [DLRM] AHOTNIC, -Ă, ahotnici, -e, adj. (Reg.; adesea substantivat) Dornic, lacom; îndrăgostit, pasionat. – Rus. ohotnik.
6. [Șăineanu, ed. VI] ahotnic a. Mold. înfocat: văzând-o așa de ahotnică pentru mine CR. [Rus. AHOTNIKŬ].
7. [Scriban] ahótnic, -ă adj. (rus. ohótnik, voluntar, pron. și ah-, d. hotili, a voi. V. ahotă). Est. Fam. Înfocat, plin de poftă: a fi ahotnic după (saŭ pentru) cineva. Adv. A bea ahotnic. V. amator.
8. [DOOM 3] ahotnic (reg.) adj. m., pl. ahotnici; f. ahotnică, pl. ahotnice
9. [DOOM 2] ahotnic (reg.) adj. m., pl. ahotnici; f. ahotnică, pl. ahotnice
10. [DER] ahotnic (ahotnică), adj. – Pasionat, avid. Rus., pol., ceh. ochotnik „doritor” (Cihac, II, 272). Mold. (sec. XIX).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL