1. [DEX '09] AGROTEHNIC, -Ă, agrotehnici, -ce, s. f. adj. 1. S. f. Știință care se ocupă cu relațiile dintre factorii de vegetație, sol și plantele cultivate. ♦ Totalitatea procedeelor tehnice de cultivare a unei plante agricole. 2. Adj. Care aparține agrotehnicii (1), care se referă la agrotehnică. – Din (1) rus. agrotehnika, (2) agro- + tehnic (după rus. agrotehniceskii).
2. [MDA2] agrotehnic, ~ă a [At: CONTEMP., Seria II, 1948, nr 113, 1/1 / Pl: ~ici, ~ice / E: agro- + tehnic] 1 Care provine de la agrotehnică. 2 Care se referă la agrotehnică. 3 Care este specific agrotehnicii. 4 Care aparține agrotehnicii.
3. [DEX '98] AGROTEHNIC, -Ă, agrotehnici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință care se ocupă cu relațiile dintre factorii de vegetație, sol și plantele cultivate. ♦ Totalitatea procedeelor tehnice de cultivare a unei plante agricole. 2. Adj. Care aparține agrotehnicii (1), care se referă la agrotehnică. – Din (1) rus. agrotehnika, (2) agro- + tehnic (după rus. agrotehniceskii).
4. [DLRLC] AGROTEHNIC, -Ă, agrotehnici, -e, adj. Care ține de agrotehnică, care se referă la agrotehnică, de domeniul agrotehnicii. Trebuie promovate și stimulate cu mai multă hotărîre, în munci de cercetare științifică, agricolă și zootehnică, elemente tinere, merituoase, capabile, pentru a folosi în mod creator, în condițiile țării noastre, știința agrotehnică cea mai avansată din lume, știința agricolă sovietică. GHEORGHIU-DEJ, GOSP. AGR. 49.
5. [DLRM] AGROTEHNIC, -Ă, agrotehnici, -ce, adj. Care ține de agrotehnică, care se referă la agrotehnică. – Din agro- + tehnic.
6. [DN] AGROTEHNIC, -Ă adj. Referitor la agrotehnică. [Cf. rus. agrotehniceskii].
7. [MDN '00] AGROTEHNIC, -Ă I. adj. referitor la agrotehnică. II. s. f. știință care studiază modul în care omul poate interveni în corelația dintre factorii de vegetație, sol și plantele cultivate; agrologie. ◊ procedeele tehnice de cultivare a unei plante. (< fr. agrotechnique, /II/ rus. agrotehnika)
8. [DOOM 3] agrotehnic (desp. a-gro-) adj. m., pl. agrotehnici; f. agrotehnică, pl. agrotehnice
9. [DOOM 2] agrotehnic (a-gro-) adj. m., pl. agrotehnici; f. agrotehnică, pl. agrotehnice
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL