1. [DEX '09] AGLUTINANT, -Ă, aglutinanți, -te, adj., s. m., s. n. I. Adj. Care unește, lipește, care aglomerează prin alipire, care servește la aglutinare. ◊ Limbă aglutinantă = limbă în care raporturile gramaticale se exprimă prin alipirea unor afixe la rădăcina cuvântului. II. 1. S. m. Anticorp în organismul animal care are proprietatea de a coagula bacteriile pătrunse în organism. 2. S. n. Substanță vâscoasă preparată din amidon, dextrină, gumă și albumină, care se adaugă în pasta de imprimat pentru a păstra desenul pe țesătură. – Din fr. agglutinant, lat. agglutinans, -ntis.
2. [MDA2] aglutinant, ~ă [At: DA / Pl: ~nți, ~e / E: fr agglutinant, lat agglutinans, -ntis] 1 a Care unește. 2 a (Îs) Limbă ~ă Limbă în care raporturile gramaticale se exprimă prin alipirea unor afixe la rădăcina cuvântului. 3 sm Anticorp care coagulează bacteriile pătrunse în organismele animale. 4 sn Substanță vâscoasă din amidon, dextrină, gumă și albumină, care fixează imprimeul pe țesături.
3. [CADE] *AGLUTINANT adj. 1 Care poate aglutina: substanțe ~e ¶ 2 📖 Limbi ~e, acelea la cari flexiunile sînt înlocuite prin cuvinte alipite de rădăcină: limbile din America de Nord sînt ~e [fr.].
4. [DEX '98] AGLUTINANT, -Ă, aglutinanți, -te, adj., subst. I. Adj. Care unește, lipește, care aglomerează prin alipire, care servește la aglutinare. ◊ Limbă aglutinantă = limbă în care raporturile gramaticale se exprimă prin alipirea unor afixe la rădăcina cuvântului. II. 1. S. m. Anticorp în organismul animal care are proprietatea de a coagula bacteriile pătrunse în organism. 2. S. n. Substanță vâscoasă preparată din amidon, dextrină, gumă și albumină, care se adaugă în pasta de imprimat pentru a păstra desenul pe țesătură. – Din fr. agglutinant, lat. agglutinans, -ntis.
5. [DLRLC] AGLUTINANT, -Ă, aglutinanți, -te, adj. Care unește, care lipește strîns, care aglomerează prin alipire. Substanțe aglutinante. Ser aglutinant. Limbă aglutinantă = limbă în care raporturile gramaticale se exprimă prin aglutinarea de diverse afixe la rădăcina cuvîntului. Limbile fino-ugrice și turco-tătare sînt limbi aglutinante. ♦ (Substantivat, m.) Substanță vîscoasă cu care se amestecă un colorant pentru a putea fi aplicat ca o pastă asupra unei țesături de imprimat.
6. [DLRM] AGLUTINANT1, aglutinanți, s. m. 1. Anticorp în organismul animal care are proprietatea de a coagula bacteriile pătrunse în organism. 2. Substanță care are proprietatea de a coagula coloizii. – Fr. agglutinant.
7. [DLRM] AGLUTINANT2, -Ă, aglutinanți, -te, adj. Care unește, lipește, care aglomerează prin alipire. ◊ Limbă aglutinantă = limbă în care raporturile gramaticale se exprimă prin alipirea unor afixe la rădăcina cuvîntului. – Fr. agglutinant (lat. lit. agglutinans, -ntis).
8. [DN] AGLUTINANT s.m. 1. Anticorp care coagulează bacteriile pătrunse în organism. 2. Substanță care are proprietatea de a coagula coloizii. ♦ Material de legătură între agregate (2). [Cf. fr. agglutinant].
9. [DN] AGLUTINANT, -Ă adj. Care aglutinează. ◊ Limbă aglutinantă = limbă în care relațiile gramaticale dintre cuvinte se exprimă cu ajutorul afixelor adăugate la rădăcina cuvîntului. [Cf. fr. agglutinant].
10. [MDN '00] AGLUTINANT, -Ă I. adj. care aglutinează. ♦ limbă ~ă = limbă în care raporturile gramaticale se exprimă cu ajutorul afixelor atașate la rădăcina cuvântului. II. s. m. anticorp care coagulează bacteriile din organism. III. s. n. 1. substanță care are proprietatea de a coagula coloizii. 2. material de legătură între agregate (2). (< fr. agglutinant)
11. [Șăineanu, ed. VI] aglutinant a. limbi aglutinante, în cari flexiunile sunt înlocuite cu vorbe alipite. Ex. limbile turco-tatare.
12. [Scriban] *aglutinánt, -ă (lat. agglútinans, -ántis; fr. -nant). Care unește, care încheĭe: substanță aglutinantă. Limbĭ aglutinante saŭ aglomerante, cele în care rădăcinile se aglomerează fără a se topi de tot, ca să formeze compușĭ care exprimă combinațiunĭ de ideĭ și relațiunĭ de orĭ-ce fel, precum e ungureasca. S. n., pl. e. Substanță aglutinantă.
13. [DOOM 3] aglutinant3 (substanță, material) (desp. a-glu-) s. n., pl. aglutinante
14. [DOOM 3] aglutinant2 (desp. a-glu-) adj. m., pl. aglutinanți; f. aglutinantă, pl. aglutinante
15. [DOOM 3] aglutinant1 (anticorp) (desp. a-glu-) s. m., pl. aglutinanți
16. [DOOM 2] aglutinant1 (a-glu-) adj. m., pl. aglutinanți; f. aglutinantă, pl. aglutinante
17. [DOOM 2] aglutinant2 (anticorp) (a-glu-) s. m., pl. aglutinanți
18. [DOOM 2] aglutinant3 (substanță, material) (a-glu-) s. n., pl. aglutinante
19. [DGSSL] AGLUTINANT, -Ă Tip de limbă identificat după criteriul structurii morfologice a cuvintelor. Limbile aglutinante sunt limbi neizolante (vezi IZOLANT), care exprimă semnificațiile gramaticale prin afixe distincte, atașate în succesiune radicalului*. Un anumit afix exprimă o singură semnificație, întotdeauna aceeași; afixele au un grad ridicat de independență. Specifică limbilor aglutinante este și armonia* vocalică. Sunt aglutinante, limbi ca: maghiara, turca, basca etc.. Vezi și CLASIFICARE (A LIMBILOR). L.I.R.
20. [DTL] AGLUTINANT, -Ă adj. (cf. fr. agglutinant): în sintagma limbă aglutinantă (v.).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL