1. [DEX '09] AGĂRLÂC, agărlâcuri, s. n. (Înv.) Calabalâc. – Din tc. ağırlık „greutate”.
2. [MDA2] agărlâc sn [At: NECULCE, ap. LET. II, 288/23 / V: agâr~, ang~ / Pl: ~uri / E: tc agirlik] (Înv) Bagaj.
3. [MDA2] agârlâc sn vz agărlâc
4. [MDA2] angărlâc sn vz agărlâc
5. [CADE] ‡AGĂRLÎC, ‡AGÎRLÎC (pl. -icuri) sn. Calabalîc mult: prindeau căruțe cu chirie, de-și aduceau ~ul (LET.) [tc.].
6. [CADE] ‡AGÎRLÎC 👉 AGĂRLÎC.
7. [CADE] ‡ARGALÎC = AGÎRLÎC: au trecut și ei cu zahereaoa și cu tot ~ul (NEC.).
8. [DLRLC] AGĂRLÎC, agărlîcuri, s. n. (Învechit) Bagaj mult, calabalîc. I-au luat cai, șele și agărlîc, atît al lui cît ș-al slujitorilor. SADOVEANU, Z. C. 110.
9. [DLRM] AGĂRLÎC, agărlîcuri, s. n. (Înv.) Bagaj (mult); calabalîc. – Tc. ağırlık „greutate”.
10. [Scriban] agîrlîc n., pl. urĭ (turc. aghyrlyk, d. aghyr, greŭ: bg. agyrlyk, zestre). Rar azĭ. Bagaj, calabalîc (maĭ ales militar). Fig. Calabalîc, harhat, hărmălaĭe, zăhăĭală. – Și angarlîc, argalîc, ardalîc, hardalîc, harhalîc (nord). Și harhalic, gașcă, tovărășie de oamenĭ răĭ. V. podgheaz.
11. [Scriban] angarlîc, V. agîrlîc.
12. [Scriban] argalîc, V. agîrlîc.
13. [DOOM 3] agărlâc (înv.) s. n., pl. agărlâcuri
14. [DOOM 2] agărlâc (înv.) s. n., pl. agărlâcuri
15. [DLRLV] AGĂRLÎC s. n. (Mold., ȚR) Bagaj, calabalîc. A: Au trimes de i-au adus agarlîcul. CRB, 168r. Au trecut și ei cu zahereaua și cu tot argălîcul NECULCE, s. v. argălîc. Gătesc rădvane, carăle si care pentru agârlîc. GHEORGACHI; cf. PSEUDO-AMIRAS (gl.); PSEUDO-MUSTE; NECULCE; PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU, s. v. argălîc. B: Lăsat-au acolo carăle și alt agarlîc ce au fost. R. GRECEANU. Variante: argălîc (NECULCE, s. v. argălîc; PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU, s. v. argălîc). Etimologie: tc. ağirlík.
16. [DLRLV] ARGĂLÎC s. n. v. agărlîc.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL