1. [DEX '09] AGERIME s. f. Calitatea de a fi ager. – Ager + suf. -ime.
2. [MDA2] agerime sf [At: MARIAN, S.R. II, 82 / Pl: ~mi / E: ager + -ime] 1 (Rar; privind mișcări) Iuțime. 2 (Cu referire la minte) Inteligență. 3 (Înv; lpl) Exerciții de înviorare practicate de soldați înainte de programul instructiv-militar.
3. [CADE] AGERIME sf. 1 Iuțeală, vioiciune, ușurință (la alergat, la sbor): aleargă cu multă ~ ¶ 2 Îndemînare, dibăcie: mîinile-i reci și tremurînde pare că pierduse îndemînatica lor ~ (ODOB.) ¶ 3 Pătrundere, istețime: cu ~a minții și cu înțelepciunea-i firească domni în pace toată viața lui (ISP.) [ager].
4. [DLRLC] AGERIME s. f. 1. Calitatea de a fi ager, ușurință în mișcări, îndemînare fizică; sprinteneală, dibăcie. Cu mare agerime, lelea noastră Ileana... a tras unul după altul pe ostrov doi lini. SADOVEANU, N. F. 105. 2. (Uneori determinat prin «a minții») Capacitate de a înțelege ceva cu ușurință; putere de pătrundere, istețime. Întrecea pe amîndoi frații săi și în agerimea minții și în puterea brațelor. SBIERA, P. 99.
5. [DLRM] AGERIME s. f. Calitatea de a fi ager; sprinteneală; vioiciune, pătrundere; istețime. – Din ager + suf. -ime.
6. [Șăineanu, ed. VI] agerime f. 1. calitatea lucrului ager: ei se luptă cu agerime BOL.; 2. fig. pătrundere, minte ageră.
7. [Scriban] ageríme f. Calitatea de a fi ager, agilitate. Fig. Pătrundere, pricepere. – Vechĭ și ageríe.
8. [DOOM 3] agerime s. f., g.-d. art. agerimii
9. [DOOM 2] agerime s. f., g.-d. art. agerimii
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL