1. [DEX '09] AGEAMIU, -IE, ageamii, adj., s. m. și f. (Fam.) Începător, novice, profan; (om) nepriceput. – Din tc. acemi.
2. [MDA2] ageamiu, ~ie [At: GORJAN, H. I, 159/12 / V: agiam~[1] / Pl: ~ii / E: tc acemi] (Fam) 1-2 smf, a (Om) începător. 3-4 smf, a (Om) care nu se pricepe.
3. [CADE] AGEAMIU, Mold. AGEMIU, -IE adj. și sm. f. Începător, nepriceput, novice, fără experiență: era și ageamie și ’nfumurată că nimeni nu știa juca mai bine ca ea (CAR.): la vînătorie... mă pricep cam tot atîta precît se pricepea vestitul ~ (ODOB.) [tc. ağami].
4. [DEX '98] AGEAMIU, -IE, ageamii, adj., s. m. și f. (Fam.) Începător, novice, profan; (om) care nu se pricepe. – Din tc. acemi.
5. [DLRLC] AGEAMIU, -IE, ageamii, adj. (Familiar, despre oameni) Începător, novice, fără experiență, nepriceput, neiscusit, neștiutor, nedibaci. Umil, mai slăbănog, mai ageamiu, își muia numai limba [în paharul cu rachiu], strîmbîndu-se de parcă ar fi pus pe ea o doctorie. PAS, L. I 73. 4 (Substantivat) La vînătorie... eu mă pricep cam tot atîta precît se pricepea vestitul ageamiu, carele, văzîndu-se hiat în răspăr de babele satului pentru izbînzile ce făcuse cu pușca dimineața în bătătură, se apăra în dulcea limbă a poeziei. ODOBESCU, S. III 9.
6. [DLRM] AGEAMIU, -IE, ageamii, adj. (Fam.; adesea substantivat) Începător, nepriceput, neștiutor. – Tc. acami, acemi.
7. [Șăineanu, ed. VI] ageamiu a. 1. începător, novice, fără experiență: vestitul ageamiu OD.; 2. nepriceput (mai ales la jocul cărților): scoteau din brâu câte o pereche de cărți... și spălau pe ageamii de parale GHICA. [Turc. ADJAMI, ignorant, nedibaciu, lit. persan, adică străin de limba arabă].
8. [Scriban] ageamíu, -íe (ea dift.) adj. (turc. ağami și ağemi, d. ar. ağemi, Pers. Nearab, barbar, grosolan; ngr. atzamís). Fam. Novice, începător, fără experiență. – Și ha-; în Mold. agemiŭ.
9. [CADE] AGEMlU 👉 AGEAMIU.
10. [CADE] AGIAMIU = AGEAMIU.
11. [Scriban] hageamíŭ, V. ageamiŭ.
12. [DOOM 3] ageamiu (fam.) adj. m., s. m., pl. ageamii; adj. f., s. f. ageamie; pl. ageamii
13. [DOOM 2] ageamiu (fam.) adj. m., s. m.; adj. f., s. f. ageamie; pl. m. și f. ageamii
14. [IVO-III] ageamiu.
15. [DER] ageamiu (ageamie), adj. – Nepriceput. – Mr. ağami(t), megl. ağamiia. Tc. acemi, din arab. ’ağam „barbar” (Șeineanu, II, 12; Lokotsch 29); cf. ngr. ἀτζαμής, bg. ağamija. Din aceeași rădăcină provine arab. ağamiya „limbă barbară”, de unde sp. aljamia; la fel ca tc. acem, de unde rom. agem (per.), sec. XVII.
16. [DLRLV] AGEAMIU adj. (Mold.) Neștiutor. O, tinere, văzu ca ești ageamiu, fugi de acole că te vor vide hadîmbii și te vor omorî. H. 17792, 78r. Etimologie: tc. acemi.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL