Definiție și ce înseamnă afrikaner

1. [DCR2] afrikaner s. m., adj. inv. Alb de cultură neerlandeză din Africa de Sud ◊ „[...] datorită numeroaselor căsătorii interrasiale care au avut loc în provincia Capetown în sec. XVII, puțini dintre «africaneri» pot pretinde că au o ascendență «albă» pură.” Sc. 6 III 81 p. 6. ◊ „Orange este socotită, chiar în rândurile populației «afrikaner» (cum le place albilor rasiști să se numească), cea mai «conservatoare» provincie din întreaga Republică Sud-Africană.” Sc. 30 VIII 88 p. 4 [și africaner] (din fr. afrikaner; PR, DHLF – sf. sec. XIX)

2. [DEX '09] AFRIKAANDER, afrikanderi, s. m. Bur. [Pr.: africander] – Din engl. Afrikander.

3. [MDA2] africand, ~ă smf vz afrikaander

4. [MDA2] afrikaander sm [At: DEX2 / V: -icand / Pl: ~i / E: eg afrikaander] Nume dat albilor născuți în Africa, în special celor ce se trag din buri Si: bur.

5. [DEXI] afrikaánder s.m. 1 (la pl.) Populație din Africa de Sud, constituită din urmașii coloniștilor europeni, în special olandezi, stabiliți aici în sec. 17; (și la sg.) persoană care face parte din această populație; bur. 2 Rasă de taurine cu cocoașă, originară din Africa de Sud. • pl. -i. și afrikander s.m. / <engl. Afrikander, fr. Africaander.

6. [DEX '98] AFRIKANDER, afrikanderi, s. m. (Rar) Bur. – Din engl. Afrikander.

7. [DN] AFRICAND, -Ă s.m. și f. v. afrikaander.

8. [DN] AFRIKAANDER s.m. Nume dat albilor născuți în Africa, îndeosebi celor ce se trag din buri. [Var. africand, -ă s.m. și f. / < engl. afrikaander < cuv. olandez].

9. [MDN '00] AFRIKANDER s. m. 1. individ de origine albă olandeză din Africa de Sud, din buri. 2. rasă de taurine cu cocoașă, originară din Africa de Sud. (< fr., engl. afrikander)

10. [DOOM 3] !afrikander (afr.) (desp. a-fri-kan-) s. m., pl. afrikanderi

11. [DOOM 2] afrikaander [pron. africander] (a-fri-kaan-) s. m., pl. afrikaanderi

12. [DE] AFRIKÁNDERI (< oland. Afrikaander) s. m. pl. Populație în Africa de Sud (în Transvaal și Orange), constituită din urmașii coloniștilor europeni (în special olandezi), stabiliți aici în sec. 17; de religie creștină (protestanți-calvini). Vorbesc limba afrikaans. Se mai numesc buri.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [Scriban] sfărămíță f. Fărămiță. 2. [Scriban] fărămíță f., pl. e. Fărîmă foarte mică: o […]
1. [MDA2] sfărșang s [At: (a. 1746) IORGA, S. D. XII, 44 / Pl: ? […]
1. [DEX '09] SFĂTOS, -OASĂ, sfătoși, -oase, adj. (Adesea adverbial) Căruia îi place să povestească; […]
1. [DEX '09] SFĂTOȘENIE s. f. Însușirea de a fi sfătos. – Sfătos + suf. […]
1. [MDA2] sfătoși vr [At: GHEȚIE, R. M. / Pzi: ~șesc / E: sfătos] (Reg) […]
1. [MDA2] sfătoșie sf [At: (a. 1897) PLR I, 478 / Pl: (rar) ~ii / […]
1. [DEX '09] SFĂTUIALĂ, sfătuieli, s. f. (Pop.) Sfătuire. [Pr.: -tu-ia-] – Sfătui + suf. […]
1. [MDA2] sfătuință sf [At: DOSOFTEI, PS. 60/18 / Pl: ~țe / E: sfătui + […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro