1. [DEX '09] AFONIE s. f. Imposibilitate de a vorbi ca urmare a lezării laringelui sau a nervilor acestuia. – Din fr. aphonie.
2. [MDA2] afonie sf [At: DA / Pl: ~ii / E: fr aphonie] 1 Imposibilitate de a vorbi ca urmare a lezării laringelui sau a nervilor acestuia. 2 (Fig) Răgușeală.
3. [DEXI] afoníe s.f. (med.) Pierdere a vocii, completă sau parțială, din cauza lezării laringelui, a paraliziei nervilor recurenți, a unei leziuni centrale sau organice (în paranoia, isterie sau în cazul spasmelor musculare laringiene). ♦ Fig. Răgușeală. • g.-d. -iei. /<fr. aphonie; cf. gr. άφωνία „muțenie”.
4. [CADE] *AFONIE sf. 🩺 Pierderea glasului, stingerea vocii [fr. < gr.].
5. [DLRLC] AFONIE s. f. (Rar) Boală care constă în pierderea glasului. ♦ Fig. Răgușeală.
6. [DLRM] AFONIE s. f. (Rar) Boală care constă în pierderea glasului. – Fr. aphonie.
7. [DN] AFONIE s.f. 1. Pierdere patologică a glasului. 2. (Fig.) Răgușeală. [< fr. aphonie, cf. gr. aphonia].
8. [MDN '00] AFONIE s. f. 1. pierdere patologică a vocii. 2. (fig.) răgușeală. (< fr. aphonie)
9. [Șăineanu, ed. VI] afonie f. Med. pierderea vocii.
10. [Scriban] *afoníe f. (vgr. aphonía). Lipsă de voce.
11. [DOOM 3] afonie s. f., art. afonia, g.-d. afonii, art. afoniei
12. [DOOM 2] afonie s. f., art. afonia, g.-d. afonii, art. afoniei
13. [DTM] afonie (< gr. ἀφωνία, < ἀ privativ + φωνή, „voce”), simptom de stingere, de pierdere a vocii (1) în urma unei afecțiuni a laringelui, a sistemului nervos central sau în urma unei tulburări funcționale trecătoare (teamă subită, emoție, trac al cântăreților). Termen greșit întrebuințat pentru „ureche nemuzicală”. V. auz.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL