1. [DEX '09] AFIEROSI, afierosesc, vb. IV. (Înv.) 1. Tranz. A risipi o avere, un bun etc. 2. Refl. A se dedica, a se consacra. [Pr.: -fi-e-] – Din ngr. afiéroso (aor. lui afieróns).
2. [MDA2] afierosi [At: (a. 1765) MS., ap. GCR II, 78/28 / V: (reg) afir- / P: ~fi-e- / Pzi: ~sesc / E: nct] (Înv) 1 vt A risipi o avere, un bun etc. 2-3 A (se) dedica cuiva.
3. [CADE] †AFIEROSI, AFlROSI, pop. FIROSI (-osesc) I. vb. tr. 1 A hărăzi, a închina (o danie), a dărui (în spec. unei mănăstiri): au afierosit-o și au dăruit-o la... sfînta besearecă a lui Dumnezeu (GAST.) ¶ 2 pr. ext. familiar A cheltui, a risipi, a irosi: nu-i bun de nimic altă decît să-mi afierosască averea (ALECS.). II. vb. refl. 1 ‡A-și închina cuiva gîndul, viața ¶ 2 Familiar A se sfîrși, a nu mai rămînea nimic: de unde iei nu se mai face la loc, s’afierosește (R.-COD.) [ngr. άφιέρωσα < άφιερωνω].
4. [DEX '98] AFIEROSI, afierosesc, vb. IV. (Înv.) 1. Tranz. A risipi o avere, un bun etc. 2. Refl. A se dedica, a se consacra. [Pr.: -fi-e-] – Din ngr. afieróno (aor. afiérosa).
5. [DLRLC] AFIEROSI, afierosesc, vb. IV. (Învechit) 1. Tranz. (Cu privire la o avere, la bunuri etc.) A risipi. Dar văd că nu-i bun de alta decît să-mi afierosească averea cu onorul lui. ALECSANDRI, T. 1258. 2. Refl. A se dedica, a se consacra, a se închina. Ție... mă afierosesc. DRĂGHICI, R. 154. – Pronunțat: -fi-e-.
6. [DLRM] AFIEROSI, afierosesc, vb. IV. (Înv.) 1. Tranz. A risipi o avere, un bun etc. 2. Refl. A se dedica, a se consacra. [Pr.: -fi-e-] – Ngr. afierono (aor. afierosa).
7. [Șăineanu, ed. VI] afierosì v. 1. a sfinți, a închina (un ce sacru sau profan); 2. fam. a risipi: să-mi afierosească averea AL. [Gr. mod.; sensul 2 se rapoartă la întrebuințarea profană a cuvintelor sacre].
8. [MDA2] afirosi vtr vz afierosi
9. [CADE] ❍AFIROSI... 👉 AFIEROSl...
10. [CADE] ❍FIROSI (-sesc) vb. tr. 👉 AFIEROSI.
11. [Șăineanu, ed. VI] firosì v. 1. a se prelinge (vorbind de lichide): picătura ce se firosește din vin; 2. fig. a risipi, a prăpădi în zadar: și-a firosit toată averea. [Gr. mod. PHYRAÍNO, a se consuma (prin mijlocirea aoristului)].
12. [Scriban] afierosésc v. tr. (ngr. afieróno, aor. afiérosa, consacrez, d. ierós, sacru). Vechĭ. Hărăzesc, închin, dăruĭesc (uneĭ bisericĭ, uneĭ mînăstirĭ). Fig. Fam. (pin confuziune cu firosesc. Firosesc.
13. [Scriban] firosésc v. tr. (ngr. firéno [scris fyraino], aor. firesa, mă consum. V. sfirosesc). Consum, trec, risipesc, perd: se ducea la pădure s’aducă lemne, că taman le firosiserăm p’ale din curte. (VR. 1908, 12, 327). – În Mold. hirosesc: averile se hiroseaŭ dîndu-li-se cu picĭoru (Ghib.), și irosesc: șoariciĭ irosesc pînea. V. afierosesc.
14. [DOOM 3] afierosi (a ~) (înv.) (desp. -fi-e-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. afierosesc, 3 sg. afierosește, imperf. 1 sg. afieroseam; conj. prez. 1 sg. să afierosesc, 3 să afierosească
15. [DOOM 2] afierosi (a ~) (înv.) (-fi-e-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. afierosesc, imperf. 3 sg. afierosea; conj. prez. 3 să afierosească
16. [DER] afierosi (-sesc, -it), vb. – 1. A consacra, a dedica. – 2. a cheltui, a risipi. – Mr. afierusire. Ngr. ἀφιερώνω, aorist ἀφιέρωσα „a dedica” (Gáldi 140). Sensul 2, pe care DAR îl interpretează ca fiind ironic, pare mai curînd o evoluție normală, bazată pe un sens „a consacra nejustificat”.
17. [DAR] firosi, firosesc, vb. IV (înv.) 1. (refl.; despre lichide) a se prelinge. 2. (fig.) a risipi, a irosi, a prăpădi.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL