1. [DEX '09] AFERIM interj. (Înv.) Foarte bine, bravo! – Din tc. aferim.
2. [MDA2] aferim [At: NECULCE, ap. LET. II, 444/20 / V: ~in / E: tc aferim] 1-2 i, sn (Cuvânt) care exprimă o încurajare adresată cuiva Si: admirabil, bine, bravo, perfect. 3-4 sn, i (Irn) (Cuvânt) care exprimă dezaprobare Vz halal. 5 sn Cuvânt care exprimă invocarea Si: Doamne ferește!
3. [CADE] AFERIM! I. interj. 1 Prea bine! bravo! foarte frumos! minunat!: aferim! îmi zise, bătîndu-mă pe spate, vino sus să mănînci cu mine (I.-GH.) ¶ 2 (Întrebuințat și ironic): aferim, băiete, să mai vii și altădată! II. adv. De minune: duceți-vă, că aferim aveți să petreceți (VOR.) III. sm.: Bătrînul Socolean, doborît sub grindina laudelor și a aferimilor, se lăsase pe un scaun (NEGR.) [tc.].
4. [DEX '98] AFERIM interj. (Turcism înv.) Foarte bine, bravo! – Din tc. aferim.
5. [DLRLC] AFERIM interj. (Regional) Bine! bravo! perfect! admirabil! Aferim, Manole, Meștere Manole... Aferim, zidari, Nouă meșteri mari! TEODORESCU, P. P. 467. ◊ (Ironic) Frumooooos! tare frumos! Aferim!... coșcogea protopopoaie! zicea cuconul Ioniță cu o prefăcută supărare. HOGAȘ, DR. II 89. Aferim! buni judecători am! NEGRUZZI, S. I 305.
6. [DLRM] AFERIM interj. (Turcism înv.) Bine! bravo! perfect! admirabil! – Tc. aferim.
7. [Șăineanu, ed. VI] aferim! int. 1. (în sens bun) bravo! prea bine! aferim! frate Ghemiș, bine făcuși că veniși! POP.; 2. (ironic) pentru fapte sau vorbe cari merită dezaprobare: ei, aferim, fătu meu!... primește blagoslovenia mea AL. ║ n. bravo, în sens de aprobare: dascălul doborît sub grindina laudelor și a aferimelor NEGR. [Turc. AFERIM].
8. [Scriban] aferim! interj. (turc. aferim, d. pers. aferin). Iron. Bravo, halal: aferim viteaz, viteazule!
9. [MDA2] aferin i, sn vz aferim
10. [DOOM 3] aferim (înv.) interj.
11. [DER] aferim, interj. – Bravo, foarte bine! – Mr. aferim, megl. aferon. Tc. aferim, din per. āfarῑn (Roesler 588; Șeineanu, II, 9; Lokotsch 23); cf. alb. afërim, bg. aferim.
12. [DLRLV] AFERIM interj. (Mold., Ban.) Foarte bine, bravo! A: Aferim, slugă bună și credincioasă! NECULCE; cf. CANTEMIR, DIVANUL. C: Aferim, Euge. Laudantis particula. AC, 326. ♦ Halal! A: Cum au văzut pre Pașa, rîzînd au început a zice: „Aferim, aferim, adică bine m-ați chivernisit!” AXINTE URICARIUL. Etimologie: tc. aferim.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL