1. [DEX '09] AFÂNARE, afânări, s. f. Acțiunea de a afâna. ◊ Afânarea solului = lucrare agricolă executată asupra pământului, la suprafață, pentru a favoriza aerisirea, pătrunderea apei, distrugerea buruienilor – V. afâna.
2. [MDA2] afânare sf [At: DA / Pl: ~nări / E: afâna] 1 Micșorare a densității unui material granular și mărirea implicită a volumului acestuia. 2 (Îs) ~ ea solului Lucrare agricolă executată asupra pământului, la suprafață, pentru a favoriza aerisirea, pătrunderea apei, distrugerea buruienilor.
3. [DEX '98] AFÂNARE, afânări, s. f. Acțiunea de a afâna. ◊ Afânarea solului = lucrare agricolă executată asupra pământului, la suprafață, pentru a favoriza aerisirea, pătrunderea apei, distrugerea buruienilor. – V. afâna.
4. [DEX '09] AFÂNA, afânez, vb. I. Tranz. A face ca un material granular să fie mai rar, mai puțin compact, a-i mări volumul prin săpare, fărâmițare etc. – Din lat. *affenare.
5. [MDA2] afâna vt [At: DA / Pzi: ~nez / E: ml *affenare] A face ca un material granular să fie mai rar, mai puțin compact, mărindu-i, implicit, volumul. Vz a înfoia.
6. [CADE] AFÎNA (-înez) vb. tr. A rări, a face mai puțin îndesat, a înfoia: după ce a sfărâmat bulgării, a afînat pămîntul cu grebla [lat. *affenare < fenum].
7. [DEX '98] AFÂNA, afânez, vb. I. Tranz. A face un material granular să fie mai rar, mai puțin compact, a-i mări volumul prin săpare, fărâmițare etc. – Din lat. *affenare.
8. [DLRLC] AFÎNA, afînez, vb. I. Tranz. (Cu privire la pămînt, la zăpadă etc., în opoziție cu îndesa) A face să fie rar, neîndesat (întocmai ca finul); a face mai puțin compact. Grădinarul afînează pămîntul.
9. [DLRLC] AFÎNARE, afînări, s. f. Acțiunea de a afîna; rărire. Afînarea pămîntului permite o bună circulație a aerului.
10. [DLRM] AFÎNA, afînez, vb. I. Tranz. A face ca ceva să fie mai rar, mai puțin compact. – Lat. *affenare.
11. [DLRM] AFÎNARE, afînări, s. f. Acțiunea de a afîna.
12. [Șăineanu, ed. VI] afânà v. a rări, a face rar sau mai puțin compact. [Lit. a rări ca fânul din claie].
13. [Scriban] afînéz v. tr. (d. fîn). Fac ca fînu, răresc, înfoĭez: a afîna pămîntu.
14. [DOOM 3] afânare (acțiunea de a afâna) s. f., g.-d. art. afânării; pl. afânări
15. [DOOM 2] afânare (acțiunea de a afâna) s. f., g.-d. art. afânării; pl. afânări
16. [DOOM 3] afâna (a ~) (a face mai puțin compact) vb., ind. prez. 1 sg. afânez, 3 afânează; conj. prez. 1 sg. să afânez, 3 să afâneze
17. [DOOM 2] afâna (a ~) (a face mai puțin compact) vb., ind. prez. 3 afânează
18. [DER] afîna (afînez, afînat) vb. – A face ca un material solid să fie mai puțin compact sau mai moale. Lat. *affēnāre, de la fēnum „fîn”; este operația care se face de obicei cu fînul ca să se usuce, cf. *fēnāre › v. fr. fener, fr. faner. DAR îl derivă direct de la fîn.
19. [Argou] afâna, afânez v. t. a bate, a lovi
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL