1. [DEX '09] AFABILITATE s. f. Însușirea de a fi afabil; cordialitate. – Din fr. affabilité, lat. affabilitas, -atis.
2. [MDA2] afabilitate sf [At: DA / Pl: ? / E: fr affabilité, lat affabilitas, -atis] 1 Bunăvoință. 2 Cordialitate.
3. [CADE] *AFABILITATE sf. Firea, însușirea aceluia care vorbește și ascultă cu blîndețe (pe cineva), care primește cu bunăvoință pe cineva: casa lui modestă era totdeauna deschisă cu ~ tuturor amicilor (I.-GH.) [lat.].
4. [DLRLC] AFABILITATE s. f. Însușirea de a fi afabil; blîndețe, bunăvoință.
5. [DLRM] AFABILITATE s. f. Însușirea de a fi afabil. – Fr. affabilité (lat. lit. affabilitas, -atis).
6. [DN] AFABILITATE s.f. Cordialitate, bunăvoință; blîndețe. [Cf. fr. affabilité, lat. affabilitas].
7. [MDN '00] AFABILITATE s. f. însușirea de a fi afabil. (< fr. affabilité, lat. affabilitas)
8. [Șăineanu, ed. VI] afabilitate f. blândețe, vorbire dulce (la primire).
9. [Scriban] *afabilitáte f. (lat. affabílitas, -átis). Calitatea de a fi afabil.
10. [DOOM 3] afabilitate s. f., g.-d. afabilități, art. afabilității
11. [DOOM 2] afabilitate s. f., g.-d. art. afabilității
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL