1. [DEX '09] AEROTEHNICĂ s. f. Disciplină care se ocupă cu studiul și cu construcția aeronavelor. – Din fr. aérotechnique.
2. [DEX '98] AEROTEHNICĂ s. f. Disciplină care se ocupă cu studiul și cu construcția aeronavelor. [Pr.: a-e-] – Din fr. aérotechnique.
3. [DN] AEROTEHNICĂ s.f. Disciplină care se ocupă cu studiul construcției aerodinelor pe baza datelor teoretice și experimentale. ♦ Tehnica condiționării aerului. [Gen. -cii / < fr. aérotechnique].
4. [MDA2] aerotehnic, ~ă [At: DEX2 / Pl: ~ici, ~ice (3, 4) / E: fr aérotéchnique] 1-2 sf Disciplină care se ocupă cu studiul și cu construcția aeronavelor. 3 sf Tehnică a condiționării aerului. 4-6 a Referitor la aerotehnică (1-3).
5. [DN] AEROTEHNIC, -Ă adj. Referitor la aerotehnică. [< fr. aérotechnique].
6. [MDN '00] AEROTEHNIC, -Ă I. adj. referitor la aerotehnică. II. s. f. disciplină care se ocupă cu studiul construcției aeronavelor. (< fr. aérotechnique)
7. [DOOM 3] aerotehnică s. f., g.-d. art. aerotehnicii
8. [DOOM 2] aerotehnică s. f., g.-d. art. aerotehnicii
9. [GTA] AEROTEHNICĂ1 disciplină care studiază parametrii tehnico-economici ce stau la baza construirii aeronavelor, a aeroporturilor și a amenajării acestora.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL