1. [DEX '09] ADVERSATIV, -Ă, adversativi, -e, adj. Care exprimă o opoziție. ◊ Propoziție adversativă = propoziție care exprimă o opoziție față de coordonata ei. Conjuncție adversativă = conjuncție care introduce o propoziție adversativă. – Din fr. adversatif, lat. adversativus.
2. [MDA2] adversativ, ~ă a [At: DA / Pl: ~i, ~e / E: fr adversatif, lat adversativus] 1 Care exprimă o opoziție. 2 (Grm; îs) Propoziție ~ă Propoziție care exprimă o opoziție față de coordonata ei. 3 (Grm; îs) Conjuncție ~ă Conjuncție care introduce o propoziție adversativă.
3. [CADE] *ADVERSATIV adj. 📖 Care arată o opozițiune: conjuncțiune ~ă (dar, însă) [fr. < lat.].
4. [DEX '98] ADVERSATIV, -Ă, adversativi, -e, adj. Care exprimă o opoziție. ◊ Propoziție adversativă = propoziția care exprimă o opoziție față de coordonata ei. Conjuncție adversativă = conjuncție care introduce o propoziție adversativă. – Din fr. adversatif, lat. adversativus.
5. [DLRLC] ADVERSATIV, -Ă, adversativi, -e, adj. (În expr.) Propoziție adversativă = propoziție coordonată, principală sau secundară, care exprimă o opoziție față de coordonata ei. În fraza lui Coșbuc «nu e soare, dar e bine» a doua propoziție este adversativă. ◊ Conjuncție adversativă = conjuncție care introduce o propoziție adversativă. «Dar» este o conjuncție adversativă.
6. [DLRM] ADVERSATIV, -Ă, adversativi, -e, adj. Care exprimă o opoziție. ◊ Propoziție adversativă = propoziție coordonată care exprimă o opoziție față de coordonata ei. Conjuncție adversativă = conjuncție care introduce o propoziție adversativă. – Fr. adversatif (lat. lit. adversativus).
7. [DN] ADVERSATIV, -Ă adj. Care exprimă o opoziție. ◊ Propoziție adversativă (și s.f.) = propoziție coordonată care exprimă o opoziție față de coordonata ei; conjuncție adversativă = conjuncție care introduce o propoziție adversativă. [< lat. adversativus, cf. fr. adversatif].
8. [MDN '00] ADVERSATIV, -Ă adj. care exprimă o opoziție. ♦ propoziție ~ă (și s. f.) = propoziție coordonată care exprimă o opoziție față de coordonata ei; conjuncție ~ă = conjuncție care introduce o propoziție adversativă. (< fr. adversatif, lat. adversativus)
9. [Șăineanu, ed. VI] adversativ a. Gram. care arată opozițiune: dar, deși, etc.
10. [Scriban] *adversatív, -ă adj. (lat. adversativus). Care arată opunerea: ci, însă, dar îs conjuncțiunĭ adversative.
11. [DOOM 3] adversativ adj. m., pl. adversativi; f. adversativă, pl. adversative
12. [DOOM 2] adversativ adj. m., pl. adversativi; f. adversativă, pl. adversative
13. [DOOM 3] +adversativă (propoziție) s. f., g.-d. art. adversativei; pl. adversative
14. [DGSSL] ADVERSATIV,-Ă 1. Raport ~ Specie a raportului de coordonare* caracterizată semantic prin punerea în opoziție a două unități sintactice: părți* de propoziție, propoziții*, fraze* (ex. este slab, dar sănătos; N-a învățat, ci s-a distrat). 2. Conjuncție ~ Clasă de conjuncții* și de locuțiuni conjuncționale* coordonatoare care servesc la exprimarea raportului adversativ (vezi 1). Fiecare limbă are inventarul* propriu de conjuncții adversative. în română, cu mici excepții, inventarul este același pentru nivelul propoziției și al frazei: ci, dar, însă, iar, și, listă a cărei ordine indică o descreștere a puterii adversative, ultimele două conjuncții funcționând și copulativ*. În frază apar, suplimentar, conjuncția neologică or și locuțiunile conjuncționale numai că, doar că, numai cât. G.P.D.
15. [DTL] ADVERSATIV, -Ă adj. (< lat. adversativus, cf. fr. adversatif): în sintagmele conjuncție coordonatoare adversativă, coordonare adversativă, locuțiune conjuncțională coordonatoare adversativă și propoziție adversativă (v.).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL