1. [DEX '09] ADVERS, -Ă, adverși, -se, adj. Așezat în față, opus; fig. potrivnic, ostil, dușmănos. ◊ Parte adversă = adversar într-un proces, într-o afacere etc. ♦ Fig. Potrivnic. – Din fr. adverse, lat. adversus.
2. [MDA2] advers, ~ă a [At: IORDAN, L.R.A. 476 / Pl: ~rși, ~e / E: fr adverse, lat adversus] 1 Așezat opus. 2 (Fig) Contrar. 3 (Fig) Ostil. 4 (Îs) Parte ~ă Adversar într-un proces, într-o afacere etc. 5 (Fig) Nefavorabil.
3. [CADE] *ADVERS adj. Protivnic, care stă împotrivă, contrar: părere ~ă; partidă ~ă; partea ~ă [fr. < lat.].
4. [DEX '98] ADVERS, -Ă, adverși, -se, adj. Așezat în față, opus; fig. potrivnic, ostil, dușmănos. ◊ Parte adversă = adversar într-un proces, într-o afacere etc. – Din fr. adverse, lat. adversus.
5. [DLRLC] ADVERS, -Ă, adverși, -se, adj. Așezat în față, opus; potrivnic. ◊ (Jur.) Parte adversă = adversarul într-un proces. ♦ Dușmănos. [Ostrovul] se ridică... ca o cetate singuratică și zburlită, înconjurată din toate părțile de elemente adverse. BOGZA, C. O. 403.
6. [DLRM] ADVERS, -Ă, adverși, -se, adj. Așezat în față, opus; fig. potrivnic; dușmănos. – Fr. adverse (lat. lit. adversus).
7. [DN] ADVERS, -Ă adj. Situat în față; contrar, opus. ◊ Parte adversă = adversar (într-un proces). ♦ Nefavorabil, neprielnic; dușmănos, potrivnic. [< fr. adverse, cf. lat. adversus – contra].
8. [MDN '00] ADVERS, -Ă adj. 1. situat în față; contrar, opus. ♦ parte ~ă = adversar (într-un proces). 2. (fig.) potrivnic. (< fr. adverse, lat. adversus)
9. [Șăineanu, ed. VI] advers a. contrar, opus: partea adversă a câștigat procesul.
10. [Scriban] *advérs, -ă adj. (lat. adversus, d. ad, la, și versus, întors). Contrar, opus: partidu advers. Partea adversă, contra căreĭa pledezĭ.
11. [DOOM 3] advers adj. m., pl. adverși; f. adversă, pl. adverse
12. [DOOM 2] advers adj. m., pl. adverși; f. adversă, pl. adverse
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL