1. [DEX '09] ADVERBIALIZARE, adverbializări, s. f. Faptul de a (se) adverbializa. [Pr.: -bi-a-] – V. adverbializa.
2. [MDA2] adverbializare sf [At: DEX2 / P: ~bi-a~ / Pl: ~zări / E: adverbializa] (Grm) Transformare în adverb.
3. [DEX '98] ADVERBIALIZARE, adverbializări, s. f. Faptul de a (se) adverbializa. – V. adverbializa.
4. [DEX '09] ADVERBIALIZA, adverbializez, vb. I. Refl. și tranz. (Gram.) A (se) transforma în adverb.[Pr.: -bi-a-] – Din fr. adverbialiser.
5. [MDA2] adverbializa vtr [At: DEX2 / P: ~bi-a~ / Pzi: ~zez / E: fr adverbialiser] 1-2 (Grm) A (se) transforma în adverb.
6. [DEX '96] ADVERBIALIZA, adverbializez, vb. I. Refl. și tranz. (Gram.) A (se) transforma în adverb. – Din fr. adverbialiser.
7. [DEX-S] ADVERBIALIZA, adverbializez, vb. I. Refl. și tranz. (Gram.) A (se) transforma în adverb. – Din fr. adverbialiser. – adverbializare s. f.; adverbializat, -ă, adj.
8. [DN] ADVERBIALIZA vb. I tr. A da unui cuvînt sau unei construcții funcție de adverb. [< fr. adverbialiser].
9. [MDN '00] ADVERBIALIZA vb. tr., refl. (despre un substantiv, adjectiv, participiu) a (se) transforma, prin conversiune, în adverb. (<fr. adverbialiser)
10. [DOOM 3] adverbializare (desp. -bi-a-) s. f., g.-d. art. adverbializării; pl. adverbializări
11. [DOOM 2] adverbializare (-bi-a-) s. f., g.-d. art. adverbializării; pl. adverbializări
12. [DOOM 3] adverbializa (a ~) (desp. -bi-a-) vb., ind. prez. 1 sg. adverbializez, 3 adverbializează; conj. prez. 1 sg. să adverbializez, 3 să adverbializeze
13. [DOOM 2] adverbializa (a ~) (-bi-a-) vb., ind. prez. 3 adverbializează
14. [DGSSL] ADVERBIALIZARE Tip de schimbare a clasei morfologice a cuvintelor (sau de conversiune*) al cărui specific este trecerea unui cuvânt în clasa adverbului*. Semnele trecerii sunt, simultan, morfologice și sintactice: morfologic, are loc pierderea flexiunii, noul cuvânt devenind invariabil*, iar, sintactic, se constată apariția acestuia în contextele și cu funcțiile adverbului. în română, adverbializarea este un procedeu regulat, gramaticalizat, în cazul trecerii adjectivelor calificative* în clasa adverbelor de mod (ex. citește corect, frumos, expresiv). Alte adverbializări nu sunt generale și regulate, privind numai unii termeni ai clasei: unele substantive devin sau tind să devină adverbe de timp sau de mod (învață noaptea, beat turtă, a strâns florile mănunchi); unele verbe devin adverbe prepoziționale* (poate / trebuie că e bolnav); unele pronume devin adverbe exclamative (ce frumoasă!); unele numerale devin adverbe (mai întâi învață, apoi se plimbă) etc. Vezi CONVERSIUNE. G.P.D.
15. [DTL] ADVERBIALIZARE s. f. (< adverbializa < fr. adverbialiser): trecere – prin conversiune – a unui substantiv, adjectiv sau participiu (acesta prin fază adjectivală) la adverb, ca în exemplele „...se uita cu ochii plânși cum frații lui se învățau la zbor dimineața și seara; iar noaptea..., el o întreba cu spaimă” (I. Al. Brătescu-Voinești); „Și ochii tăi stau țintă” (G. Coșbuc); „...au știut să privească atent și cerul, și aripile fluturilor” (Geo Bogza); „...și se duc la casa leneșului și îl umflă pe sus” (Ion Creangă); „și raza ei luminoasă leagă strâns clopotul de la Putna cu sirena de la Pașcani” (Adrian Păunescu).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL