1. [DEX '09] ADUCȚIUNE s. f. v. aducție.
2. [MDA2] aducțiune sf vz aducție
3. [CADE] *ADUCȚIUNE sf. 🫀 Mișcarea produsă de un mușchiu aductor [fr. < lat.].
4. [DLRLC] ADUCȚIUNE s. f. V. aducție.
5. [DN] ADUCȚIUNE s.f. v. aducție.
6. [Scriban] *aducțiúne f. (lat. addúctio, -ónis). Anat. Acțiunea mușchilor aductorĭ. – Și -úcție și -úcere.
7. [DEX '09] ADUCȚIE, aducții, s. f. 1. Construcție hidrotehnică destinată transportării unui fluid de la punctul de captare până la cel de folosire. 2. Mișcare efectuată de un mușchi aductor. [Var.: aducțiune s. f.] – Din fr. adduction, lat. adductio, -onis.
8. [MDA2] aducție sf [At: DA / V: (înv) ~iune (Pl: ~iuni) / Pl: ~ii / E: lat adductio, -onis, fr adduction] 1 (Teh) Transportare. 2 (Teh) Îndreptarea apei către un anumit loc. 3 (Îs) Conductă de ~ Conductă sau canal sub presiune cu nivel liber, care transportă un lichid de la punctul de captare până la cel de distribuție. 4 Ansamblu hidrotehnic constituit din astfel de conducte. 5 (Îs) ~ de apă Apeduct. 6 (Atm) Mișcare efectuată de un mușchi aductor.
9. [DEX '98] ADUCȚIE, aducții, s. f. 1. Construcție hidrotehnică destinată transportării unui fluid de la punctul de captare până la cel de folosire. 2. Mișcare efectuată de un mușchi aductor. [Var.: aducțiune s. f.] – Din fr. adduction, lat. adductio, -onis.
10. [DLRLC] ADUCȚIE, aducții, s. f. (Tehn.; și în forma aducțiune) Faptul de a aduce, de a transporta; aducere, transport. Conductă de aducție ◊ În numeroase întreprinderi au fost realizate lucrări de mecanizare, de ventilație și aerisire, instalații igienico-sanitare, aducțiuni de apă potabilă, apărători și balustrade de protecție. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2687. - Pronunțat: -ți-e. – Variantă: aducțiune s. f.
11. [DLRM] ADUCȚIE, aducții, s. f. (Tehn.) Aducere, transport. ◊ Aducție de apă = apeduct. [Var.: aducțiune s. f.] – Fr. adduction (lat. lit. adductio, -onis).
12. [DN] ADUCȚIE s.f. 1. Transportare, aducere, transport; acțiunea de a îndrepta apele către un anumit loc. ◊ Aducție de apă = apeduct. 2. Acțiunea mușchilor aductori. [Var. aducțiune s.f. / cf. fr. adduction, it. adduzione].
13. [MDN '00] ADUCȚIE s. f. 1. mișcare de apropiere a unui membru de planul de simetrie al corpului. 2. dirijare a apelor către locul de distribuire. (< fr. adduction, lat. adductio)
14. [DOOM 3] !aducțiune (tehn.) (desp. -ți-u-) s. f., art. aducțiunea, g.-d. art. aducțiunii; pl. aducțiuni, art. aducțiunile
15. [DOOM 3] !aducție (anat.) (desp. -ți-e) s. f., art. aducția (desp. -ți-a), g.-d. art. aducției; pl. aducții, art. aducțiile (desp. -ți-i-)
16. [DOOM 2] aducție / aducțiune (-ți-e / -ți-u-) s. f., art. aducția (-ți-a) / aducțiunea, g.-d. art. aducției / aducțiunii; pl. aducții / aducțiuni, art. aducțiile (-ți-i-) / aducțiunile
17. [MDO] aducție
18. [DE] ADDÚCȚIE (< fr.) s. f. (FIZIOL.) Mișcare efectuată de un mușchi adductor.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL