1. [DEX '09] ADUCĂTOR, -OARE, aducători, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană, lucru etc.) care aduce. – Aduce + suf. -ător.
2. [MDA2] aducător, ~oare [At: LITURGHIE (1702), ap. GCR I 345/32/ V: (îrg) -riu / Pl: ~i, ~oare / E: aduce + -(a)tor] 1-2 smf, a (Persoană) care aduce. 3 (Îs) ~ aminte Care aduce aminte. 4 (Înv; îe) ~ aminte de rău Răzbunător.
3. [CADE] ADUCĂTOR, -TOARE adj. sm. f. 1 Care aduce ¶ 2 ~ aminte 👉 AMINTE.
4. [DLRLC] ADUCĂTOR, -OARE, aducători, -oare, adj. (Adesea cu determinări introduse prin prep. «de») Care aduce; care are proprietatea de a aduce. Maci roșii aducători de somn Năpădiră grînele bălaie. BENIUC, V. 75. O, tu Timp aducător de pace! BENIUC, V. 79. ◊ (Substantivat) Vei da o chitanță aducătorului acestui pachet.
5. [DLRM] ADUCĂTOR, -OARE, aducători, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care aduce. – Din aduce + suf. -(ă)tor.
6. [Șăineanu, ed. VI] aducător a. și m. care aduce; aducător aminte, care pune iar în minte, comemorativ.
7. [Scriban] aducătór, -oáre adj. și s. Care aduce: aducătoru uneĭ scrisorĭ.
8. [DOOM 3] aducător adj. m., pl. aducători; f. sg. și pl. aducătoare
9. [DOOM 2] aducător adj. m., pl. aducători; f. sg. și pl. aducătoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL