Definiție și ce înseamnă adjectivizare

1. [DEX '09] ADJECTIVIZARE, adjectivizări, s. f. Faptul de a (se) adjectiviza; adjectivare. – V. adjectiviza.

2. [MDA2] adjectivizare sf [At: DEX2/ Pl: ~zări / E: adjectiviza] (Grm) Adjectivare.

3. [DEX '98] ADJECTIVIZARE, adjectivizări, s. f. Adjectivare. – V. adjectiviza.

4. [DEX '09] ADJECTIVIZA, adjectivizez, vb. I. Refl. și tranz. (Gram.) A (se) transforma în adjectiv; a (se) adjectiva. – Adjectiv + suf. -iza.

5. [MDA2] adjectiviza vtr [At: DEX2 / Pzi: ~zez / E: adjectiv + -iza] (Grm) 1-2 A (se) adjectiva (1-2).

6. [DEX '96] ADJECTIVIZA, adjectivizez, vb. I. Refl. și tranz. (Gram.) A (se) adjectiva. – Adjectiv + suf. -iza.

7. [DEX-S] ADJECTIVIZA, adjectivizez, vb. I. Refl. și tranz. (Gram.) A (se) adjectiva. – Adjectiv + suf. -iza.- adjectivizare s. f.; adjectivizat, -ă adj.

8. [MDN '00] ADJECTIVIZA vb. tr., refl. a (se) adjectiva. (< fr. adjectiviser)

9. [DOOM 3] adjectivizare s. f., g.-d. art. adjectivizării; pl. adjectivizări

10. [DOOM 2] adjectivizare s. f., g.-d. art. adjectivizării; pl. adjectivizări

11. [DOOM 3] adjectiviza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. adjectivizez, 3 adjectivizează; conj. prez. 1 sg. să adjectivizez, 3 să adjectivizeze

12. [DOOM 2] adjectiviza (a ~) vb., ind. prez. 3 adjectivizează

13. [DTL] ADJECTIVIZARE s. f. (< adjectiviza < adjectiv + suf. -iza): v. adjectivare.

14. [DGSSL] ADJECTV(IZ)ARE Tip de schimbare a clasei morfologice a cuvintelor (vezi CONVERSIUNE) al cărui specific este trecerea în clasa adjectivului*. Trecerea este marcată simultan sintactic și morfologic; sintactic, prin apariția în contexte improprii clasei de origine, dar specifice clasei adjectivului, iar morfologic, prin selecția morfemelor de gen, număr și caz impuse prin acord* și prin combinarea cu morfemele de gradare* (ex. femeie suferindă; carte citită; eforturi înzecite: „Zoe, Zoe, fii bărbată!” (Caragiale); „și dacă un albastru cer/ se scurge din morminte / și se preface și se duce / spre deltele mai suse” (N. Stănescu). • Adjectivarea este. în română, un procedeu regulat, gramaticalizat, în cazul participiului, care, exceptând aparițiile din formele verbale compuse*, devine obligatoriu adjectiv, și al numeralului multiplicativ*. Accidental, ca procedeu al limbajului poetic*, orice tip de adjectivare este posibil, mai ales în poezia modernă (vezi N. Stănescu). Vezi CONVERSIUNE. G.P.D.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [MDA2] stereoautograf sn [At: DN3 / P: ~re-o-a-u~ / Pl: ~e / E: ns […]
1. [MDA2] stereoautografie sf [At: DN3 / P: ~re-o-a-u~ / Pl: ~ii / E: fr […]
1. [DEX '09] STEREOBAT, stereobate, s. n. Masiv de zidărie, de obicei reprofilat sau în […]
1. [MDA2] stereocameră sf [At: LTR2 / Pl: ~re / E: stereo2- + cameră] Cameră […]
1. [MDN '00] STEREOCARDIOGRAFIE s. f. vectocardiografie tridimensională. (< fr. stéréocardiographie) 2. [DETS] STEREO- „solid, […]
[MDN '00] STEREOCARDIOGRAMĂ s. f. imagine prin stereocardiografie. (< fr. stéréocardiogramme) Sursă: DEX online sub […]
1. [DEX '09] STEREOCARTOGRAF, stereocartografe, s. n. Aparat folosit pentru obținerea automată a planului topografic […]
1. [DEX '09] STEREOCARTOGRAFIE s. f. Procedeu de întocmire a hărților cu ajutorul stereogramelor. [Pr.: […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro