1. [DEX '09] ADEVERIRE, adeveriri, s. f. Faptul de a (se) adeveri. – V. adeveri.
2. [MDA2] adeverire sf [At: BIBLIA (1688), 1801/2 / Pl: ~iri / E: adeveri] 1 Confirmare a exactității unui fapt, a unei afirmații etc. 2 (Jur; înv) Legalizare. 3 (Înv; îlav) Cu ~ într-adevăr.
3. [CADE] ADEVERIRE 1 sf. Faptul de a (se) adeveri ¶ 2 ‡Cu ~ loc. adv. Într’adevăr.
4. [DLRLC] ADEVERIRE, adeveriri, s. f. Faptul de a (se) adeveri; confirmare, atestare.
5. [DLRM] ADEVERIRE, adeveriri, s. f. Faptul de a (se) adeveri; confirmare; realizare.
6. [DEX '09] ADEVĂRA vb. I v. adeveri.
7. [DEX '09] ADEVERI, adeveresc, vb. IV Tranz. și refl. A (se) confirma, a (se) susține, a (se) întări justețea, exactitatea unui fapt sau a unei afirmații. ♦ A (se) dovedi ca adevărat. [Var.: (reg.) adevăra vb. I] – Din adevăr.
8. [MDA2] adeveri vtr [At: (a. 1622) ap. HEM 331 / Pzi: ~resc / E: adevăr] 1-2 A (se) confirma exactitatea, justețea unui fapt, a unei afirmații etc. Si: (înv) adevăra (1). 3-4 A (se) dovedi conform cu adevărul Si: (înv) adeveri (2).[1] 5-6 (Înv) A (se) încredința, a (se) convinge.
9. [CADE] ADEVERI (-eresc) I. vb. tr. 1 A încredința că un lucru este adevărat, a întări: scrisorile pe care mi le-a trimis adeveresc aceasta ¶ 2 A dovedi: nu mi-a putut ~ prin nimic această datorie ¶ 3 ‡A asigura, a încredința; a făgădui: le adeverea că se va face catolic, numai să-l primească să le fie craiu (NEC.). II. vb. refl. 1 A se arăta, a se dovedi a fi adevărat: vorbele mele s’au adeverit ¶ 2 ‡A se încredința: m’am adeverit că nu spunea cu direptate (DOS.) ¶ 3 A-și lua îndatorirea, a se obliga: se adeveri cu jurămînt că nu se va mărita (MX.) [adevăr].
10. [CADE] ‡ADEVERIT adj. p. ADEVERI. 1 Adevărat ¶¶ contr. NEADEVERIT ¶ 2 vorb. de rudenie = BUN 17: aceștia toți cum am zis se chiamă frați adeveriți (PRV.-MB.).
11. [DEX '98] ADEVERI, adeveresc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) confirma, a (se) susține, a (se) întări justețea, exactitatea unui fapt sau a unei afirmații. ♦ A (se) dovedi ca adevărat. [Var.: adevăra vb. I] – Din adevăr.
12. [DLRLC] ADEVERI, adeveresc, vb. IV. 1. Tranz. A confirma justețea, exactitatea unui fapt. Certificat adeverind absolvirea unei școli. E lucru adeverit că... ♦ A întări, a susține. Adeveriră cu toții jalba ce un medelnicer, Ștefanache, dedese la Poartă în contra domnului. BĂLCESCU, O. I 71. 2. Refl. A se dovedi ca adevărat, a se confirma; a se împlini, a se realiza. Ce mai zici? Adeveritu-s-au vorbele mele? CREANGĂ, P. 229. Poveștile din ziua de astăzi s-adeveresc cîteodată. ALECSANDRI, T. 1433. – Variantă: (învechit și popular) adevăra, adeverez (TEODORESCU, P. P. 100, TEODORESCU, P. P. 81), vb. I.
13. [DLRM] ADEVĂRA vb. I. v. adeveri.
14. [DLRM] ADEVERI, adeveresc, vb. IV. Tranz. A confirma justețea, exactitatea unui fapt. ♦ A întări, a susține. Adeveriră cu toții jalba (BĂLCESCU). ♦ Refl. A se dovedi ca adevărat, a se confirma; a se realiza. [Var.: adevăra vb. I] – Din adevăr.
15. [Șăineanu, ed. VI] adeveri v. 1. a afirma, a constata; 2. a confirma, a verifica.
16. [Scriban] adeverésc v. tr. (din adevăr saŭ din maĭ vechĭu adeverez, din care a rămas azĭ numaĭ adj. adevărat). Dovedesc ca adevărat: a adeverit că e așa, știrea s’a adeverit. Vechĭ. Asigur, promit: le adeverea că se va face catolic, numaĭ să-l primească să le fie craĭ (Nec.). V. refl. Mă încredințez, mă asigur: m’am adeverit că nu spunea cu direptate (Dos.). Mă oblig: se adeveri cu jurămînt că nu se va mărita (Moxa).
17. [Scriban] adeveréz, a -ărá v. tr. (lat. ad-de-verare, d. vérum, adevăr). Vechĭ Adeveresc. Mărturisesc adevăru. – În Serbia adăvărez, a -á.
18. [DOOM 3] adeverire s. f., g.-d. art. adeveririi; pl. adeveriri
19. [DOOM 2] adeverire s. f., g.-d. art. adeveririi; pl. adeveriri
20. [DOOM 3] adeveri (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. adeveresc, 3 sg. adeverește, imperf. 1 adeveream; conj. prez. 1 sg. să adeveresc, 3 să adeverească
21. [DOOM 2] adeveri (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. adeveresc, imperf. 3 sg. adeverea; conj. prez. 3 să adeverească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL