1. [DEX '09] ADEMPȚIUNE s. f. Luare în posesiune sau acceptare a unui beneficiu. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. ademption, lat. ademptio, -onis.
2. [MDA2] adempțiune sf [At: CADE / V: ademțiune / Pl: ~ni / E: lat ademptio, -onis, fr ademption] (Jur) Revocare sau anulare a unui testament sau a unei donații.
3. [DEX '98] ADEMPȚIUNE s. f. (Rar) Luare în posesiune sau acceptare a unui beneficiu. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. ademption, lat. ademptio.
4. [DN] ADEMPȚIUNE s.f. (Rar) Luare în posesiune sau acceptare a unui beneficiu. [< fr. ademption, cf. lat. ademptio].
5. [MDN '00] ADEMPȚIUNE s. f. luare în posesiune a unui beneficiu. (< fr. ademption, lat. ademptio)
6. [Scriban] *adempțiúne f. (lat. adémptio, de la adémptus, luat). Jur. Revocarea unuĭ legat saŭ a uneĭ donațiunĭ.
7. [MDA2] ademțiune sf vz adempțiune
8. [CADE] *ADEMȚIUNE sf. ⚖️ Ridicarea unui legat prin revocare din partea testatorului însuși [fr. < lat.].
9. [DOOM 3] adempțiune (rar) (desp. -demp-ți-u-) s. f., g.-d. art. adempțiunii
10. [DOOM 2] adempțiune (-demp-ți-u-) s. f., g.-d. art. adempțiunii
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL