1. [DEX '09] ADEMENITOR, -OARE, ademenitori, -oare, adj., adv. Care ademenește; amăgitor, seducător, ispititor. [Var.: (reg.) adimenitor, -oare adj.] – Ademeni + suf. -tor.
2. [MDA2] ademenitor, ~oare a [At: BELDIMAN, O. 21 / V: (reg) ~minitor, ~oare / Pl: ~i, ~oare / E: ademeni + -tor] 1 Care ademenește (1) Si: atrăgător, ispititor, tentant. 2 Care ademenește (2) Si: amăgitor, înșelător.
3. [CADE] ADEMENITOR adj. verb. ADEMENI. Care ademenește, amăgitor: avea un ohip ~ cum nu mai văzusem (GN.).
4. [DEX '98] ADEMENITOR, -OARE, ademenitori, -oare, adj., adv. Care ademenește; amăgitor, seducător, ispititor. [Var.: (reg.) adimenitor, -oare adj.] – Ademeni + suf. -tor.
5. [DLRLC] ADEMENITOR, -OARE, ademenitori, -oare, adj. Care seduce (prin farmecul său), care farmecă, atrage (de obicei pentru a avea un profit personal). Perspectiva carierei de profesor îi păru mult mai ademenitoare. C. PETRESCU, R. DR. 57. Începu să-i vorbească cu niște graiuri mieroase și ademenitoare. ISPIRESCU, L. 261. ◊ (Adverbial) S-a învîrtit și Harapul, rînjind ademenitor, prin saloane, cu o tavă de argint, pe care se aflau țigări. PAS, L. I 106. – Variantă: (regional) adimenitor, -oare (ODOBESCU, S. III 634) adj.
6. [DLRM] ADEMENITOR, -OARE, ademenitori, -oare, adj. (Adesea adverbial) Care seduce, farmecă, atrage. [Var.: (reg.) adimenitor, -oare adj.] – Din ademeni + suf. -(i)tor.
7. [Șăineanu, ed. VI] ademenitor a. care ademenește: atrăgător, amăgitor.
8. [DEX '09] ADIMENITOR, -OARE adj. v. ademenitor.
9. [MDA2] adimenitor, ~oare a vz ademenitor
10. [DEX '98] ADIMENITOR, -OARE, adj. v. ademenitor.
11. [DOOM 3] ademenitor adj. m., pl. ademenitori; f. sg. și pl. ademenitoare
12. [DOOM 2] ademenitor adj. m., pl. ademenitori; f. sg. și pl. ademenitoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL