1. [MDA2] ademană sf [At: PSALT. (1651), 25/1 / Pl: ? / E: mg adomány] (Trs; înv) Camătă.
2. [CADE] ‡ADEMANĂ sf. Mită [👉ADĂMANĂ].
3. [Scriban] ademánă, V. adămană.
4. [Scriban] adămánă f., pl. e (ung. adomány, donațiune. V. ademenesc). Vechĭ. Azĭ Trans. Maram. Camătă. Dobîndă. Lăcomie. – Și ademană, mită.
5. [DLRLV] ADEMANĂ s.f. (Trans. SV) Camătă, dobîndă. Nu aduna cu păcătoșii sufletul mieu și cu bărbații încruntători viiața mea, întru a carora mîni iaste păcat și direapta lor plină-i de ademană [marg. de mită]. PS. 1651, 60v. Etimologie: magh. adomány. Cf. aslam, mîzdă, ujurie.
6. [DAR] ademană, ademeni, s.f. (înv.) mită, tentație.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL