1. [DEX '09] ADÂNCIT, -Ă, adânciți, -te, adj. Adânc. – V. adânci.
2. [MDA2] adâncit1 sn [At: CORESI, PS. 362/15 / Pl: ~uri, (înv) ~e / E: adânci] 1 Adâncire (1). 2 (Ccr) Adâncime (2).
3. [MDA2] adâncit2, ~ă a [At: NEGRUZZI, S. I, 221 / Pl: ~iți, ~e / E: adânci] 1 Care este sau a devenit adânc Si: (îvp) adâncat (1). 2 (Fig) Absorbit. 3 Profund.
4. [Șăineanu, ed. VI] adâncit a. 1. înfundat, fără fund: pe cea vale adâncită și cu flori acoperită AL.; 2. fig. cufundat, absorbit: în mare mâhnire părea adâncit GR. AL.
5. [DEX '09] ADÂNCA vb. I v. adânci.
6. [DEX '09] ADÂNCI, adâncesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) face mai adânc, a (se) săpa în adâncime. 2. Refl. A pătrunde în adâncime, a înainta spre interior; a se face nevăzut. S-a adâncit în pădure. ♦ Fig. A se cufunda (în...), a fi absorbit (de...). 3. Tranz. Fig. A cerceta, a studia, a analiza în profunzime, a aprofunda. A adânci o problemă. 4. Refl. Fig. A se intensifica. [Var.: adânca vb. I] – Din adânc.
7. [MDA2] adânci [At: CORESI, PS. 255/8 / Pzi: ~ncesc / E: lat *adancare, cf adânc] 1 vt A face (mai) adânc (1) Si: (înv) a adânca (1). 2 vr A pătrunde în adâncime (2) Si: (înv) a adânca (2). 3 vr (Fig) A se lăsa absorbit în... Si: a adânca (3). 4 vt (Fig) A cerceta în profunzime Si: a aprofunda, a adânca (4).
8. [CADE] †ADÎNCA (adînc) I. vb. tr. 1 A face mai adînc, a săpa mai adînc: podobnic iaste omului ce zidește o casă, ce sapă și adîncă (COR.) ¶ 2 Fig. A pătrunde. II. vb. refl. A se adînci, a se scufunda; Fig.: foarte adîncară-se cugetele tale (PS.-SCH.) [lat. aduncare].
9. [CADE] ADÎNCI (-cesc) I. vb. tr. A face mai adînc, a săpa mai adînc: ~ o groapă. II. vb. refl. 1 A se duce mai afund, a intra mai adînc: ochii i s’au adîncit; s’a adîncit în pădure ¶ 2 A se cufunda, a se înneca: corăbiile s’au adîncit în mare ¶ 3 fig.: a se ~ în cugetări.
10. [DLRLC] ADÎNCI, adîncesc, vb. IV. 1. Tranz. A face mai adînc, a săpa în adîncime. Ar mai trebui adîncită [groapa]. SAHIA, N. 88. ◊ Refl. Cutele obrazului i s-au adîncit cu vîrsta. ◊ Ochii mari, închiși și adînciți în frunte. EMINESCU, N. 11. 2. Refl. A intra, a pătrunde în adîncime; a se duce, a înainta spre fund, spre interior. S-au adîncit în inima pădurii. ♦ (Poetic) A se depărta, a pieri, a dispărea din cîmpul vizual; a se face nevăzut. Fluviul lat se adîncea în păduri întunecate. EMINESCU, N. 67. Călărețu-n zare trist se adîncește. ALECSANDRI, P. III 152. ◊ Fig. A se cufunda (în... ), a fi absorbit (de... ). Tînărul, după invitația lui Iuga, se adînci în studiul listei de bucate. REBREANU, R. I 34. Se adîncea în amintirile copilăriei. BART, E. 346. În curtea bisericilor vechi... te adîncești în gînduri parc-ai vrea să știi cine odihnește sub pămîntul încărcat cu ștevie, cu urzici și pelin. DELAVRANCEA, S. 214. ◊ Tranz. (Cu determinări introduse prin prep. «în») Ce te poate adînci acuma în așa de neagră mîhnire? CARAGIALE, O. III 61. Această zicere îl trezise din buimăceala în care-l adîncise scena ce urmase. NEGRUZZI, S. I 229. 3. Tranz. Fig. A pătrunde cu mintea; a cerceta, a studia, a înțelege temeinic. Adîncit-am pînă-n funduri tot ce e filozofie. MACEDONSKI, O. I 271. 4. Refl. A se intensifica, a se accentua. Amărăciunea pîrei dădacei mele împotriva domnului inginer al nostru s-a adîncit și mai mult înființa mea. SADOVEANU, N. F. 133. O prăpastie se adîncea între noi, deși avusesem o identitate perfectă în felul de a gîndi și privi viața și lumea în care trăiam. BART, E. 227.
11. [DLRLC] ADÎNCIT, -Ă, adînciți, -te, adj. 1. Adînc. Din vîrful Carpaților... Repezit-am ochii mei... Pe cea vale adîncită Și cu flori acoperită. ALECSANDRI, P. II 9. 2. Fig. (Rar) Nemărginit, imens. Sus, pe malul lunecos. Și-n tăcerea adîncită, Satan urlă furios. ALECSANDRI, P. A. 40.
12. [DLRM] ADÎNCA vb. I. v. adînci.
13. [DLRM] ADÎNCI, adîncesc, vb. IV. 1. Tranz. A face mai adînc, a săpa în adîncime. 2. Refl. A pătrunde în adîncime, a înainta spre interior; a se depărta; a se face nevăzut. S-a adîncit în pădure. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) cufunda (în...), a absorbi sau a fi absorbit (de...). 3. Tranz. Fig. A pătrunde cu mintea; a cerceta, a studia, a analiza. A adînci o problemă. 4. Refl. Fig. A se intensifica, a se accentua. Amărăciunea... s-a adîncit și mai mult în ființa mea (SADOVEANU). [Var.: adînca vb. I] – Din adînc2.
14. [DLRM] ADÎNCIT, -Ă, adînciți, -te, adj. Adînc. – V. adînci.
15. [Șăineanu, ed. VI] adâncì v. 1. a se afunda: 2. fig. a se absorbi.
16. [Scriban] adîncésc v. tr. (d. adînc). Fac adînc: a adînci un canal. Examinez adînc, aprofundez: a adînci o știință. V. refl. Mă fac adînc: apa se adîncește. Intru adînc: hoțiĭ s’aŭ adîncit în pădure. Mă ocup adînc de ceva: a te adînci în filologie. Mă adîncesc în gîndurĭ, cad pe gîndurĭ, cuget adînc.
17. [Scriban] adîncit, -ă adj. (d. adînc). Lăsat în jos, scobit: cîmp adîncit. Fig. Absorbit: adîncit în cugetare, în întristare.
18. [DOOM 3] adânci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. adâncesc, 3 sg. adâncește, imperf. 1 adânceam; conj. prez. 1 sg. să adâncesc, 3 să adâncească
19. [DOOM 2] adânci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. adâncesc, imperf. 3 sg. adâncea; conj. prez. 3 să adâncească
20. [Argou] adâncit, -ă, adânciți, -te adj. spintecat cu cuțitul
21. [Argou] adânci, adâncesc v. t. a spinteca cu cuțitul
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL