1. [DEX '09] AD-HOC adv. Anume pentru acest scop, de circumstanță. ◊ (Adjectival; în expr.) Divan (sau adunare) ad-hoc = fiecare dintre cele două adunări speciale care s-au întrunit în 1857 (la Iași și la București) și au cerut unirea Țărilor Române. – Din lat. ad hoc.
2. [MDA2] ad-hoc [At: CREANGĂ, A. 152 / E: lat ad-hoc] 1 av Anume pentru acest scop. 2 a (Îs) Divan (sau adunare) ~ Fiecare dintre cele două adunări speciale care s-au întrunit în 1857 (la Iași și București) și au cerut unirea Țărilor Române.
3. [CADE] AD-HOC (lat.) = Anume. Divanul ad-hoc.
4. [DEX '98] AD-HOC adv. Anume pentru acest scop, de circumstanță. ◊ (Adjectival; în expr.) Divan (sau adunare) ad-hoc = fiecare dintre cele două adunări speciale care s-au întrunit în 1857 (la Iași și la București) și au cerut unirea țărilor românești. – Din lat. ad hoc.
5. [DLRLC] AD-HOC adv. Anume pentru acest scop, de circumstanță. Pretext inventat ad-hoc. ◊ (Adjectival, în expr.) Divanul ad-hoc v. divan.
6. [DLRM] AD-HOC adv. Anume pentru acest scop, de circumstanță. ◊ (Adjectival; în expr.) Divanul ad-hoc = fiecare dintre cele două adunări speciale care s-au întrunit în 1857 (la Iași și la București) și au cerut unirea țărilor romînești. – Lat. lit. ad hoc.
7. [DN] AD-HOC adv. Pentru aceasta, pentru un anumit scop. [< lat. ad hoc – pentru aceasta].
8. [MDN '00] AD-HOC adv., adj. pentru un anume scop. (< lat. ad hoc, pentru aceasta)
9. [CADE] *AD HOC loc. adv. lat. 1 Anume pentru acest scop, întocmit anume: ți-ai și înjghebat o logică de ocazie, un sistem ~ de a gândi (VLAH.) ¶ 2 🔎 Divanurile ~ adunările ținute în Muntenia și Moldova în 1857 spre a arăta dorințele Românilor asupra organizării principatelor (👉 P. IST.).
10. [CADE] DIVAN (pl. -anuri) sn. 1 Pat de scînduri, foarte lat, puțin ridicat de la pămînt, așternut cu covoare, pe care se dormea sau se ședea odinioară; (P) Dacă dai nas lui Ivan, El se suie de ~ (CRG.), se zice de cineva care devine deodată prea familiar, dacă i se arată puțină bunăvoință; astăzi, se dă numele de ~ unei canapele fără spătar (🖼 1850): ~urile late s’au cioplit în forme de canapele elegante (ALECS.) ¶ 2 ‡ Consiliu de judecată, tribunal suprem, alcătuit din boierii cei mari (boierii de ~) cari, sub prezidenția Domnului, judecau pricinile mai însemnate: Dabija-Vodă... de două ori făcea ~ în zi: la ~ul de dimineață, dvorea toți la ~, iară la cel de chindie, umblau fustașii prin tîrg, chemînd oamenii la ~ (N.-COST.); dacă vre-un boier îndrăznea în ~ să facă cea mai mică observațiune... era îndată surghiunit (I.-GH.) ; 👉 BOIER ¶ 3 ‡ Sala în care se întrunea divanul: în ~ul cel mare au mers toți boierii... de i-au sărutat poala de domnie nouă (N.-COST.) ¶ 4 ‡ ⚖️ Judecată, proces: Ci porunci ’n pușcărie să-l bage numai decît, Ca a doua zi să-l piarză, judecîndu-l cu ~ (PANN) ¶ 5 Adunare deliberantă: ~urile ad-hoc 👉 AD-HOC ¶ 6 Băn. Trans. A sta de (sau la) ~, a sta de vorbă, a sta la taifas [tc.].
11. [Șăineanu, ed. VI] ad hoc adv. într’adins, pentru un scop determinat; Divanurile ad hoc, conferințele deschise în 1857 la București și la Iași, cu scopul anumit de a arăta puterilor europene dorințele poporului român.
12. [DOOM 3] !ad-hoc (lat.) adj. invar., adv. (divanuri ~, a se reuni ~)
13. [DOOM 2] ad-hoc (divan ~) / (lat.) ad hoc adj. invar., adv.
14. [IVO-III] ad hoc.
15. [DE] ADUNĂRI AD-HOC, organe cu caracter consultativ în Moldova și în Țara Românească, alcătuite din reprezentanți aleși ai tuturor claselor și categoriilor sociale convocate la Iași și București la 22 sept. / 4 oct., respectiv 30 sept. / 12 oct. 1857. Au hotărît: autonomia și neutralitatea celor două Principate, unirea lor într-un singur stat cu numele de România, numirea ca domn a unui prinț străin dintr-o familie domnitoare din Europa, guvern reprezentativ și constituțional, garantarea colectivă a celor șapte puteri. Numite și Divanuri ad-hoc.
16. [DE] DIVANURI AD-HOC v. Adunări ad-hoc.
17. [CECC] Ad-hoc (lat. „Pentru aceasta”, „creat pentru un anume scop”). De aceea adunările ținute în Muntenia și Moldova în anul 1857, cu scopul de a cere unirea țărilor române, au fost denumite „divanuri ad-hoc”. Grigore Alexandrescu folosește expresia în poezia sa O profesiune de credință: „…am cuvinte să cred că la Divanul Ad-hoc Bine lumii o să fac și rol nobil o să joc”. Cuvintele „ad-hoc” se întrebuințează și în vorbirea curentă. Bunăoară, cînd cineva născocește un motiv pentru a se eschiva de la o treabă, sau pentru a-și susține o părere, se poate spune că e un pretext, sau un argument inventat ad-hoc. De acest înțeles al expresiei se servește Vlahuță cînd scrie: „…ți-ai înjghebat o logică de ocazie, un sistem ad-hoc de a gîndi”. IST.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL