1. [DEX '09] ACVAPLANARE s. f. Derapaj al unui automobil care se deplasează cu viteză mare, provocat de existența unei pelicule de apă între șosea și pneuri. – Cf. fr. acquaplanage.
2. [DN] ACVAPLANARE s.f. Stare de plutire a unui automobil ce se deplasează cu viteză mare pe un strat de apă cu grosimea de 1-2 mm, format pe porțiunile plane ale șoselelor în timpul ploilor abundente. [< acvaplan + -are].
3. [MDN '00] ACVAPLANARE s. f. derapaj al unui automobil ce se deplasează cu viteză, provocat de existența unei pelicule de apă între șosea și pneuri. (după fr. aquaplanage, engl. aquaplaning)
4. [DCR2] acvaplanare s. f. Starea de plutire a unui vehicul care se deplasează cu viteză mare pe un strat subțire de apă în timpul unei ploi puternice ◊ „Când învelișul drumului este ud, unii automobiliști reduc presiunea pneurilor, astfel încât să mărească suprafața punctelor de contact cu șoseaua. Procedeul este greșit. Prin respectarea presiunii corecte din pneuri se evită acvaplanarea, întrucât pneul cu presiune scăzută va avea canalele de evacuare a apei deformate [...]” R.l. 7 II 84 p. 5 (din acvaplan + -are; DN3)
5. [DOOM 3] acvaplanare (desp. -va-pla-) s. f., g.-d. art. acvaplanării
6. [DOOM 2] acvaplanare (-va-pla-) s. f., g.-d. art. acvaplanării
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL